1. [DEX '09] PERIMAT, -Ă, perimați, -te, adj. (Despre idei, concepții, teorii) Care nu mai este actual; învechit, demodat, ieșit din uz. ♦ (Jur.; despre procese, recursuri) Stins, anulat prin depășirea termenului legal. – V. perima.
2. [MDA2] perimat, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 203 / Pl: ~ați, ~e / E: perima] 1 (Jur; d. acțiuni, căi de atac, executări silite în procesele civile) Anulat, stins din cauza depășirii termenului legal. 2 (D. idei, concepții, teorii etc.) Care încetează să mai fie actual. 3 Care nu mai corespunde. 4 Care este ieșit din uz Si: demodat, depășit, învechit.
3. [DLRLC] PERIMAT, -Ă, perimați, -te, adj. Învechit, demodat, ieșit din uz. Teorii perimate. ♦ (Jur.; despre un proces, un recurs etc.) Stins, anulat (prin faptul că a fost abandonat de partea interesată).
4. [DEX '09] PERIMA, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi. ♦ (Jur.; despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. – Din fr. périmer.
5. [MDA2] perima vr [At: ALEXI, W. / Pzi: 3 ~ează, ~rimă / E: fr périmer] 1 (Jur; d. acțiuni, căi de atac, executări silite în procese civile) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. 2 (D. idei, concepții, teorii etc.) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă. 3 A ieși din uz. 4 A se înveseli. 5 A se demoda.
6. [DLRLC] PERIMA, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A se învechi, a ieși din uz; a nu mai fi actual, curent; a se demoda. ♦ (Jur.; despre un proces, un recurs etc.) A se stinge pentru nelucrare în termenul legal, însă numai în fața instanței respective.
7. [DN] PERIMA vb. I. refl. (Despre idei, teorii etc.) A se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ♦ (Jur.; despre un proces) A se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. [< fr. périmer, cf. lat. perimere – a anula].
8. [MDN '00] PERIMA vb. refl. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ◊ (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. (< fr. périmer, lat. perimere)
9. [Șăineanu, ed. VI] perimà v. Jur. a se pierde un proces din lipsă de urmărire la timp.
10. [Scriban] *periméz (mă) v. refl. (fr. périmer, d. lat. pér-imo, -imere, -emptum, a nimici, d. émere, a cumpăra. V. iredent, peremptoriŭ, prompt). Jur. Mă sting pin prescripțiune, vorbind de o procedură. Pin ext. Perd valoarea din cauza expirăriĭ terminuluĭ de valabilitate, vorbind de bilete, de mandate ș. a.
11. [DOOM 3] perima (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se perimează, imperf. 3 pl. se perimau; conj. prez. 3 să se perimeze; ger. perimându-se
12. [DOOM 2] !perima (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se perimează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL