1. [DEX '09] PERIDOTIT, peridotite, s. n. Rocă în care predomină peridotul. [Var.: peridotită s. f.] – Din fr. péridotite, germ. Peridotite.
2. [MDA2] peridotit sn [At: CANTUNIARI, L. M. 126 / V: (rar) ~ă sf / Pl: ~e / E: fr pérridotite, ger Peridotite] Rocă eruptivă în care predomină peridotul.
3. [DN] PERIDOTIT s.n. Rocă eruptivă cristalină, în compoziția căreia predomină peridotul. [< fr. péridotite].
4. [MDN '00] PERIDOTIT s. n. / peridotită s. f. rocă magnetică intruzivă, neagră, în compoziția căreia predomină peridotul. (< fr. péridotite, germ. Peridotite)
5. [DEX '09] PERIDOTITĂ s. f. v. peridotit.
6. [MDA2] peridotită sf vz peridotit
7. [DLRLC] PERIDOTITE s. f. pl. Roci în care predomină peridotul.
8. [DOOM 3] peridotit s. n., pl. peridotite
9. [DOOM 2] !peridotit s. n., pl. peridotite
10. [DE] PERIDOTÍT (< fr. {i}) s. n. Rocă intrusivă ultrabazică, alcătuită în special din olivină, mai puțin din piroxeni, uneori din amfiboli, cromit, platină etc. Se transformă ușor în serpentin cu azbest.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL