1. [DLRLC] PERICIUNE, periciuni, s. f. (Învechit) 1. Pieire. Fură dați periciunii cîți se găsiră răspîndiți prin țeară. ISPIRESCU, M. V. 14. ♦ Ucidere, execuție. [Mihai] fu adus la locul periciunii. ISPIRESCU, M. V. 7. 2. Fig. Prăbușire morală, decădere, corupție. Vă mînă egoismul pe calea periciunii. NEGRUZZI, S. II 247. Și îndată lăcomia cuprinzîndu-ne... uităm omenia, legea călcăm și așa fiii periciunii ne facem. ARHIVA R. I 54.
2. [DLRM] PERICIUNE, periciuni, s. f. (Înv.) 1. Pieire. ♦ Ucidere. 2. Fig. Prăbușire morală, decădere, corupție. – Din pieri + suf. -ciune.
3. [Șăineanu, ed. VI] periciune f. 1. peire: o fiu al periciunii! BOL.; 2. stricăciune: mobilele supuse periciunii.
4. [Scriban] pericĭúne f. (d. perit). Peire, moarte. Ruinare, deteriorare.
5. [DAR] periciune, periciuni, s.f. (înv.) 1. pieire. 2. stricăciune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL