1. [DEX '09] PERCICĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: percea s. f.] – Din tc. pürçek.
2. [MDA2] percică sf [At: ALECSANDRI, P. P. 333 / V: ~ciucă, ~rici~ / Pl: ~ici / E: tc pürçek cf păr1] 1 (Mol) Cârlionț la oameni Si: percea (1). 2 Moț1 de pe frunte Si: percea (2). 3 Coadă făcută prin împletirea părului Si: percea (3). 4 (Reg; rar) Smoc de păr de pe cap la cai Si: percea (4), perciune (4). 5 (Rar) Perciune (1). 6 (Bot; reg; îc) ~ca-fetei Părul-fetei (Adianthum capillus-Veneris).
3. [DLRLC] PERCICĂ, percele, s. f. (Mold.) Zuluf de păr lăsat pe frunte; cîrlionț. Smulge 3 fire de păr din percica ta. La TDRG. Ilenuțo de la Piatra, Cu percica retezată, Ce-ai fermecat lumea toată. ALECSANDRI, P. P. 333.
4. [Șăineanu, ed. VI] percică f. coama de pe fruntea calului. [Cf. perciune].
5. [Scriban] percícă f., pl. ele (din *percea, alb. perčé. V. percĭun). Mold. Pop. Pl. Gîțe, coade de păr împletit.
6. [DEX '09] PERCEA s. f. v. percică.
7. [MDA2] percea2 [At: CV 1950, nr. 3, 36 / Pzi: ~cez / E: nct] (Mun) 1-2 vtr A (se) păta (1-2). 3-4 vtr A (se) murdări. 5-6 vtr A (se) împestrița. 7 vt A-i face cuiva vânătăi prin lovire. 8 vt (Pex) A bate pe cineva. 9 vr (D. femei) A se farda în mod exagerat.
8. [MDA2] percea1 sf [At: ALR II/I, 7/514 / Pl: ~cele / E: percică css] 1-4 Percică (1-4). 5 (Rar) Perciune.
9. [MDA2] perciucă sf vz percică
10. [MDA2] pericică sf vz percică
11. [DOOM 3] percică (reg.) s. f., g.-d. art. percelei; pl. percele
12. [DOOM 2] percică (reg.) s. f., g.-d. art. percelei; pl. percele, art. percelele
13. [DAR] percică, percele, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului.
14. [DAR] percea, percez, vb. I (reg.) 1. a (se) păta, a (se) murdări; a (se) împestrița. 2. (refl.; despre femei) a se farda exagerat.
15. [DAR] pericică s.f. (reg.) 1. puricăriță (v.). 2. iarbă-roșie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL