1. [DEX '09] PERFECȚIONISM s. n. 1. Tendință de a atinge perfecțiunea. 2. (Med.) Tendință maladivă spre perfecțiune, care poate ajunge la obsesie. 3. Punct de vedere la stoici și scriitorii creștini, după care scopul vieții este atingerea unui ideal perfect. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. perfectionnisme.
2. [MDA2] perfecționism sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr perfectionnisme] 1 Tendință de a atinge perfecțiunea. 2 Tendință de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie.
3. [DEX '98] PERFECȚIONISM s. n. 1. Tendință de a atinge perfecțiunea. 2. (Med.) Tendință maladivă spre perfecțiune, care, ignorând, eliminând realizările parțiale, frânează orice realizare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. perfectionnisme.
4. [DN] PERFECȚIONISM s.n. Tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. ♦ Tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge pînă la obsesie. [< fr. perfectionnisme].
5. [MDN '00] PERFECȚIONISM s. n. 1. tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. 2. tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie. (< fr. perfectionnisme)
6. [DOOM 3] +perfecționism (desp. -ți-o-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL