1. [DEX '09] PERFECTIBILITATE s. f. Însușirea sau faptul de a fi perfectibil. ♦ Credință apărută în epoca iluminismului potrivit căreia folosirea adecvată a rațiunii ar avea ca rezultat realizarea deplină a posibilităților umane. – Din fr. perfectibilité.
2. [MDA2] perfectibilitate sf [At: I. GOLESCU, C. / G-D și (înv) ~țăței / Pl: ~tăți / E: fr perfectibilité] 1 Însușire a unei tranzacții de a putea fi perfectată. 2 Însușire a unui obiect de a putea fi perfecționat. 3-4 Perfectare.
3. [DEX '98] PERFECTIBILITATE s. f. Însușirea sau faptul de a fi perfectibil. – Din fr. perfectibilité.
4. [DLRLC] PERFECTIBILITATE s. f. Faptul de a fi perfectibil. Orice lucrare este susceptibilă de perfectibilitate. GHICA, S. 233.
5. [DN] PERFECTIBILITATE s.f. Însușirea de a fi perfectibil. [Cf. fr. perfectibilité].
6. [MDN '00] PERFECTIBILITATE s. f. însușirea, faptul de a fi perfectibil. (< fr. perfectibilité)
7. [Șăineanu, ed. VI] perfectibilitate f. caracterul celor perfectibile.
8. [Scriban] *perfectibilitáte f. (d. perfectibil). Calitatea de a putea fi perfecționat.
9. [DOOM 3] perfectibilitate s. f., g.-d. art. perfectibilității
10. [DOOM 2] perfectibilitate s. f., g.-d. art. perfectibilității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL