1. [DEX '09] PERFECTARE, perfectări, s. f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei. – V. perfecta.
2. [MDA2] perfectare sf [At: HAMANGIU, C. C. 239 / Pl: ~tări / E: perfecta] 1-2 Definitivare (în condiții bune) a unei tranzacții, a unui acord Si: perfectibilitate (3-4).
3. [DLRLC] PERFECTARE, perfectări, s. f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei.
4. [DN] PERFECTARE s.f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei; definitivare, încheiere. [< perfecta].
5. [DEX '09] PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.
6. [MDA2] perfecta vt [At: BUL. FIL. II, 225 / Pzi: ~tez / E: perfect2] 1 (C. i. tranzacții, acorduri) A definitiva. 2 (C. i. tranzacții, acorduri) A desăvârși în condiții foarte bune.
7. [DLRLC] PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tranzacții, acorduri, pacte) A desăvîrși, a încheia.
8. [DN] PERFECTA vb. I. tr. A definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). [Cf. it. perfettare, fr. parfaire].
9. [MDN '00] PERFECTA vb. tr. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). (< perfect)
10. [DOOM 3] perfectare s. f., g.-d. art. perfectării; pl. perfectări
11. [DOOM 2] perfectare s. f., g.-d. art. perfectării; pl. perfectări
12. [DOOM 3] perfecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perfectez, 3 perfectează; conj. prez. 1 sg. să perfectez, 3 să perfecteze
13. [DOOM 2] perfecta (a ~) vb., ind. prez. 3 perfectează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL