1. [DEX '09] PEREGRINARE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. – V. peregrina.
2. [MDA2] peregrinare sf [At: NEGULICI / Pl: ~nări / E: peregrina] 1-2 (Înv) Pelerinaj (1-2). 3 Călătorie lungă prin locuri depărtate. 4 (Înv) Cutreierare, perindare dintr-un loc în altul Si: (înv) peregrinaj (3), peregrinație Cf peregrina.
3. [DLRLC] PEREGRINARE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă, prin locuri depărtate. Ai ajuns la un liman, după ani de peregrinare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 164. Hoinăreală. Ar fi voit să ajungă acasă, să doarmă, punînd capăt peregrinărilor. ARDELEANU, D. 167.
4. [DN] PEREGRINARE s.f. Acțiunea de a peregrina și rezultatul ei; rătăcire, călătorie; peregrinaj, peregrinație. [< peregrina].
5. [DEX '09] PEREGRINA, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.
6. [MDA2] pelegrina v vz peregrina
7. [MDA2] peregrina vi [At: AR (1829), 2041/11 / V: (înv) pele~ / Pzi: ~nez / E: fr pérégriner, lat peregrinare, it pellyrinare] 1-2 A merge în pelerinaj (1-2). 3 A călători cutreierând diverse locuri îndepărtate. 4 A rătăci din loc în loc. 5 A colinda prin lume.
8. [DEX '98] PEREGRINA, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.
9. [DLRLC] PEREGRINA, peregrinez, vb. I. Intranz. A merge în pelerinaj; p. ext. a cutreiera locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume.
10. [DN] PEREGRINA vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari].
11. [MDN '00] PEREGRINA vb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari)
12. [DOOM 3] peregrinare (desp. -re-gri-) s. f., g.-d. art. peregrinării; pl. peregrinări
13. [DOOM 2] peregrinare (-re-gri-) s. f., g.-d. art. peregrinării; pl. peregrinări
14. [DOOM 3] peregrina (a ~) (desp. -re-gri-) vb., ind. prez. 1 sg. peregrinez, 3 peregrinează; conj. prez. 1 sg. să peregrinez, 3 să peregrineze
15. [DOOM 2] peregrina (a ~) (-re-gri-) vb., ind. prez. 3 peregrinează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL