1. [DEX '09] PEREGRINAJ, peregrinaje, s. n. (Rar) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinagiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio.
2. [MDA2] peregrinaj sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 423 / V: (înv) pelegrinagiu (Pl: ~gii), pele~, ~agiu (Pl: ~gii) / Pl: ~e / E: peregrin + -aj cf it pellegrinaggio] (Înv) 1-2 Pelerinaj (1-2). 3 Peregrinare.
3. [DEX '98] PEREGRINAJ, peregrinaje, s. n. (Înv.) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinagiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio.
4. [DLRLC] PEREGRINAJ, peregrinaje, s. n. (Învechit; și în forma peregrinagiu) Pelerinaj. De cîte ori am urcat muntele Arnotei, unde mormîntul lui [Matei Basarab]... stă ascuns într-o modestă capelă, aleasă chiar de dînsul pentru ultimu-i locaș, am simțit în mine cucernica mulțumire ce inspiră credincioșilor un peregrinagiu la locurile sfinte. ODOBESCU, S. I 439. Îmi pare bine că te-ai întors sănătos din peregrinagiile ce ai făcut la munți și peste munți. ALECSANDRI, S. 110. – Variantă: peregrinagiu s. n.
5. [DN] PEREGRINAJ s.n. 1. (Liv.) Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Cf. it. pellegrinaggio].
6. [MDN '00] PEREGRINAJ s. n. peregrinare. (după it. pellegrinagio)
7. [DEX '09] PEREGRINAGIU s. n. v. peregrinaj.
8. [MDA2] pelegrinagiu sn vz peregrinaj
9. [MDA2] pelegrinaj sn vz peregrinaj
10. [MDA2] peregrinagiu sn vz peregrinaj
11. [DOOM 3] peregrinaj (călătorie lungă) (rar) (desp. -re-gri-) s. n., pl. peregrinaje
12. [DOOM 2] peregrinaj (călătorie lungă) (rar) (-re-gri-) s. n., pl. peregrinaje
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL