1. [MDA2] perednic s [At: ARVINTE, TERM. 159 / V: păr~, păretn~, păretnică sf, ~echnic, ~ehnic, ~elnic / Pl: nct / E: ucr передник] (Plu; reg) Parte anterioară a plutei, alcătuită din mai mulți butuci legați unul lângă altul cu sârmă groasă Si: (reg) fruntar.
2. [MDA2] părednic s vz perednic
3. [MDA2] păretnic s vz perednic
4. [MDA2] păretnică sf vz perednic
5. [MDA2] perechnic s vz perednic
6. [MDA2] perehnic s vz perednic
7. [MDA2] perelinic s vz perednic
8. [DAR] perednic s.n. (reg.) partea din față a plutei (alcătuită din butuci groși legați cu sârmă groasă); fruntar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL