1. [DEX '09] PERDANT, -Ă, perdanți, -te, adj. (Și substantivat) Care pierde la joc, într-o afacere, într-o competiție etc. – Din fr. perdant.
2. [MDN '00] PERDANT, -Ă, perdanți, -te, adj., s. m. și f. (Cel) care pierde într-o competiție, într-un proces. (< fr. perdant)
3. [DCR2] perdant, -ă (franțuzism) ♦ 1. s. m. (Persoană) care pierde (într-o competiție) ◊ „Principalii perdanți sunt John Newcombe și Tom Okker. Primul este învins de fostul as australian Fred Stolle.” Săpt. 6 IX 73 p. 3. ◊ „Cuvântul este împrumutat din franceză, unde perdant e atestat încă din anul 1238.” R.lit. 17 V 84 p. 8; v. și Luc. 17 XI 73 p. 10; v. și underdog. ♦ 2. adj. Care duce la pierderi ◊ „[...] sunt convins că propensiunea către cinism și «deșteptăciune», în defavoarea eticului, este, cu timpul, perdantă.” R.lit. 46/93 p. 3 (din fr. perdant; Th. Hristea în R.lit. 17 V 84 p. 8)
4. [DOOM 3] perdant adj. m., pl. perdanți; f. perdantă, pl. perdante
5. [DOOM 2] *perdant adj. m., pl. perdanți; f. perdantă, pl. perdante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL