1. [MDA2] perdăfuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: perdăfui] 1 (Înv) Lustruire. 2 Stropire cu un lichid. 3 Presărare cu o pulbere. 4 (Rar) Radere contra direcției părului. 5 (Fam: fig) Mustrare foarte severă.
2. [DEX '09] PERDĂFUI, perdăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) rade cu perdaf. – Perdaf + suf. -ui.
3. [MDA2] perdăfui vt [At: LM / Pzi: ~esc / E: perdaf + -ui] 1 (Înv) A lustrui. 2 A stropi cu un lichid. 3 (Rar) A rade contra direcției părului. 4 (Fam; fig) A mustra1 foarte tare pe cineva.
4. [DEX '98] PERDĂFUI, perdăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) rade cu perdaf. – Perdaf + suf. -ui.
5. [DOOM 3] perdăfui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdăfuiesc, 3 sg. perdăfuiește, imperf. 1 perdăfuiam; conj. prez. 1 sg. să perdăfuiesc, 3 să perdăfuiască
6. [DOOM 2] perdăfui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdăfuiesc, imperf. 3 sg. perdăfuia; conj. prez. 3 să perdăfuiască
7. [DAR] perdăfuire, perdăfuiri, s.f. (înv.) lustruire; stropire cu un lichid.
8. [DAR] perdăfui, perdăfuiesc, vb. IV (înv.) 1. a (se) rade cu perdaf. 2. a lustrui; a stropi pantofii cu un lichid. 3. (fig.; fam.) a mustra, a ocărî foarte tare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL