1. [DEX '09] PERCUTARE, percutări, s. f. Acțiunea de a percuta. – V. percuta.
2. [MDA2] percutare sf [At: DLR / Pl: ~tări / E: percuta] 1 Izbire cu percutorul (1). 2 (Med) Examinare a pacientului prin percuție.
3. [DN] PERCUTARE s.f. Acțiunea de a percuta și rezultatul ei; percuție. [< percuta].
4. [DEX '09] PERCUTA, percutez, vb. I. Tranz. 1. A lovi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuție. – Din fr. percuter.
5. [MDA2] percuta vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~tez / E: fr percuter] 1 (C. i. focoase, capse) A izbi cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2 (Med; c. i. oameni sau părți ale corpului lor) A examina prin percuție pentru a stabili diagnosticul.
6. [DEX '98] PERCUTA, percutez, vb. I. Tranz. 1. A izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii. 2. A examina un bolnav prin percuție. – Din fr. percuter.
7. [DLRLC] PERCUTA, percutez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav lovind ușor și repetat cu degetul în torace sau în abdomen, pentru a-și da seama, după sunet, dacă regiunea examinată prezintă o afecțiune. 2. A izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul, pentru a provoca aprinderea ei.
8. [DN] PERCUTA vb. I. tr. 1. A lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (Med.) A lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. [< fr. percuter, cf. lat. percutere].
9. [MDN '00] PERCUTA vb. tr. 1. a lovi capsa unui cartuș cu percutorul. 2. (med.) a lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. (< fr. percuter, lat. percutere)
10. [Scriban] *percutéz v. tr. (fr. percuter, d. lat. per-cútere, a lovi. V. dis-cut). Izbesc, lovesc, vorbind de cocoșu saŭ de altă pĭesă a uneĭ puștĭ. Med. Cĭocănesc, lovesc încet cu degetu ca să constat cum sună, vorbind de peptu unuĭ bolnav.
11. [DOOM 3] percutare s. f., g.-d. art. percutării; pl. percutări
12. [DOOM 2] percutare s. f., g.-d. art. percutării; pl. percutări
13. [DOOM 3] percuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. percutez, 3 percutează; conj. prez. 1 sg. să percutez, 3 să percuteze
14. [DOOM 2] percuta (a ~) vb., ind. prez. 3 percutează
15. [Argou] percuta, percutez v. i. 1. (deț.) a executa un ordin fără crâcnire. 2. a acționa prompt într-o împrejurare. 3. a înțelege imediat o aluzie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL