1. [DEX '09] PERCHEZIȚIONA vb. I v. perchiziționa.
2. [DEX '09] PERCHIZIȚIONA, perchiziționez, vb. I. Tranz. A efectua o perchiziție, a supune unei perchiziții o persoană, o locuință. ♦ P. gener. A scotoci. [Pr.: -ți-o-. – Var.: percheziționa vb. I] – Din fr. perquisitionner.
3. [MDA2] percheziționa vt [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: perchiz~ / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr perquisitionner] 1 (C. i. oameni, locuințe) A supune unei percheziții (1). 2 (Pgn) A cerceta amănunțit.
4. [MDA2] percheziționare sf [At: DN3 / Pl: ~nări / E: percheziționa] 1-2 Percheziție (1-2).
5. [MDA2] perchiziționa v vz percheziționa
6. [DEX '98] PERCHEZIȚIONA, percheziționez, vb. I. Tranz. A efectua o percheziție, a supune unei percheziții o persoană, o locuință. ♦ P. gener. A scotoci. [Pr.: -ți-o-. – Var.: perchiziționa vb. I] – Din fr. perquisitionner.
7. [DEX '98] PERCHIZIȚIONA vb. I v. percheziționa.
8. [DLRLC] PERCHEZIȚIONA, percheziționez, vb. I. Tranz. A supune unei percheziții. Înainte de-a pleca eu, trebuie percheziționată casa încă o dată. POPA, V. 127. – Variantă: perchiziționa (SADOVEANU, O. VI 274) vb. I.
9. [DN] PERCHEZIȚIONA vb. I. tr. A face o percheziție. [Pron. -ți-o-, var. perchiziționa vb. I. / < fr. perquisitionner].
10. [DN] PERCHEZIȚIONARE s.f. Acțiunea de a percheziționa și rezultatul ei. [< percheziționa].
11. [DN] PERCHIZIȚIONA vb. I. v. percheziționa.
12. [MDN '00] PERCHEZIȚIONA vb. tr. a face o percheziție. (< fr. perquisitionner)
13. [Șăineanu, ed. VI] perchiziționà v. a face perchizițiuni.
14. [Scriban] *perchiziționéz v. tr. (fr. perquisitionner). Fac perchizițiune, caut, cercetez peste tot: a perchiziționa un apartament, un individ.
15. [DOOM 3] !percheziționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. percheziționez, 3 percheziționează; conj. prez. 1 sg. să percheziționez, 3 să percheziționeze
16. [DOOM 2] perchiziționa / percheziționa (a~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 perchiziționează / percheziționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL