1. [DEX '09] PEPLUM, peplumuri, s. n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în Antichitatea greco-romană. [Var.: peplu s. n.] – Din lat. peplum.
2. [MDA2] peplum sn [At: HELIADE, O. I, 368 / V: (rar) peplu / Pl: ~uri / E: lat peplum] Mantie scurtă, fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în Antichitatea greco-romană.
3. [DEX '98] PEPLUM s. n. v. peplu.
4. [DN] PEPLUM s.n. v. peplu.
5. [Șăineanu, ed. VI] peplu(m) n. manta femeiască brodată, la Grecii antici: cu pavăza și lancea ’n peplum învălită NAUM.
6. [DEX '09] PEPLU s. n. v. peplum.
7. [MDA2] peplu sn vz peplum
8. [DEX '98] PEPLU, pepluri, s. n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în antichitatea greco-romană. [Var.: peplum s. n.] – Din lat. peplum.
9. [DLRLC] PEPLU, pepluri, s. n. Un fel de mantie scurtă fără mîneci, făcută dintr-o țesătură ușoară și prinsă pe umeri cu o agrafă, pe care o purtau peste tunică femeile în epoca antichității greco-romane. Peplul îi înfășoară, ca un brîu, talia zveltă. ODOBESCU, S. III 55. – Variantă: peplum (TUDORAN, P. 349) s. n.
10. [DN] PEPLU s.n. Mantie scurtă femeiască fără mîneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată de femei în antichitatea greco-romană și astăzi în India. [Var. peplum s.n. / < lat. peplum].
11. [MDN '00] PEPLU s. n. (ant.) mantie scurtă, fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată de către femei. (< lat. peplum, gr. peplos)
12. [Scriban] *péplu n., pl. urĭ (vgr. péplon). La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, manta femeĭască fără mînecĭ prinsă pe umăr cu o sponcă.
13. [DOOM 3] peplum (desp. pe-plum) s. n., pl. peplumuri
14. [DOOM 2] !peplum (pe-plum) s. n., pl. peplumuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL