1. [DEX '09] PENSULAȚIE, pensulații, s. f. Pensulare. ♦ Termen specific picturii, care denumește urmele lăsate de pensulă pe tablou. – Pensula + suf. -ție.
2. [MDA2] pensulație sf [At: DM / Pl: ~ii / E: pensula + -ție] 1 Pensulare (1). 2 (Pex) Mod specific în care aplică culoarea un pictor Si: pensulă (3).
3. [DEX '98] PENSULAȚIE, pensulații, s. f. (Rar) Pensulare. – Pensula + suf. -ție.
4. [DLRLC] PENSULAȚIE, pensulații, s. f. Pensulare.
5. [DN] PENSULAȚIE s.f. 1. Pensulare; (p. ext.) trăsătură de penel, specifică unui pictor. 2. (Med.) Badijonare (cu o pensulă). [Gen. -iei. / < pensula].
6. [MDN '00] PENSULAȚIE s. f. pensulare. (< pensula + -ție)
7. [DOOM 3] pensulație (desp. -ți-e) s. f., art. pensulația (desp. -ți-a), g.-d. art. pensulației; pl. pensulații, art. pensulațiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] pensulație (-ți-e) s. f., art. pensulația (-ți-a), g.-d. art. pensulației; pl. pensulații, art. pensulațiile (-ți-i-)
9. [DE] PENSULÁȚIE (< pensulă) s. f. Badijonare cu un dezinfectant. ♦ Întindere cu pensula a unui strat de vopsea, de lac pe o anumită suprafață. ♦ Termen specific picturii, care denumește urmele lăsate de pensulă pe tablou. P. poate fi evidentă, nervoasă sau reținută, molatică sau aproape invizibilă, depinzând de natura materialului din care e făcută pensula, dar în special de temperamentul artistic și stilul creatorului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL