1. [DEX '09] PENSIOARĂ, pensioare, s. f. Diminutiv al lui pensie. [Pr.: -si-oa-] – Pensie + suf. -oară.
2. [MDA2] pensioară sf [At: ALECSANDRI, T. 100 / P: ~si-oa~ / Pl: ~re / E: pensie + -oară] 1-12 (Fam; șhp) Pensie (1-5, 12) (mică).
3. [DEX '98] PENSIOARĂ, pensioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui pensie. [Pr.: -si-oa-] – Pensie + suf. -oară.
4. [DLRLC] PENSIOARĂ, pensioare, s. f. Diminutiv al lui pensie; pensie mică. A rămas văduvă de tînără cu o pensioară de la bărbat și n-a mai vrut să se mărite, ca să-și poată îngriji de copil. CARAGIALE, O. II 335.
5. [DOOM 3] pensioară (desp. -si-oa-) s. f., g.-d. art. pensioarei; pl. pensioare
6. [DOOM 2] pensioară (-si-oa-) s. f., g.-d. art. pensioarei; pl. pensioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL