1. [MDA2] pening sm vz peaning
2. [DLRM] PENING, peningi, s. m. (Înv.) Ban mărunt, gologan, pitac. – Slav (v. sl. penengŭ < v. germ.).
3. [Scriban] péning m. (vsl. pĭenengŭ, mgerm. pfenning, ngerm. pfennig). Sec. 17. Gologan. – Și pénig, pféning și pfénig, maĭ ales vorbind de marca germană, care are 100 de pfenigĭ.
4. [MDA2] peanig sm vz peaning
5. [MDA2] peaning sn [At: VARLAAM, C. 244 / V: (înv) ~nig, penig, pening / Pl: ~ngi / E: slv пѣнѧгъ, ger Pfennig] (Înv) 1 Monedă a cărei valoare a variat în timp și spațiu, echivalentă uneori cu o groșiță, alteori cu un dinar, cu un talant sau un ban mărunt. 2 (Pgn; lpl) Bani. 3 (Pgn; lpl) Avere în numerar.
6. [MDA2] penig sm vz peaning
7. [DER] pening (peningi), s. m. – Veche monedă divizionară de cupru, gros. – Var. pfeni(n)g. Sl. pĕnegŭ, din germ. Pfenning (Tiktin), cf. sp. penique. Sec. XVII.
8. [DAR] peaning, peaningi, s.m. (înv.) 1. monedă a cărei valoare a variat în timp (un talant, o groșiță, un dinar, un ban). 2. (la pl.) avere (în numerar), bani.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL