1. [DEX '09] PENAL, -Ă, penali, -e, adj. Referitor la infracțiuni și la urmărirea și pedepsirea infractorilor. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancțiunile lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de Codul penal. Clauză penală = clauză prin care părțile dintr-un contract convin ca, în caz de neexecutare, debitorul să-i dea creditorului un anumit lucru (de obicei o anumită sumă de bani). – Din lat. poenalis, fr. pénal.
2. [dexonline] PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (arg.) 1. (uneori substantivizat) Urmărit penal sau cu antecedente penale. 2. De joasă speță. 3. (impropriu) Penibil.
3. [MDA2] penal2, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: lat poenalis, fr pénal] 1 (D. legi) Care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele aplicabile fiecărui împricinat în raport cu gravitatea infracțiunii comise. 2 Care are un caracter represiv. 3 (Îs) Drept ~ Ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. 4 (Îs) Cod (sau, înv, codice) ~ sau (înv) condică ~ă Ansamblu al principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. 5 (Îas) Carte care cuprinde codul penal (4). 6 (Îs) Fapt ~ Infracțiune. 7 (Îs) Sancțiune (sau pedeapsă) ~ă Pedeapsă prevăzută de codul penal. 8 (Îs) Clauză ~ă Clauză prin care părțile unui contract evaluează, anticipat, prin apreciere, daunele ce se cuvin creditorului, în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor contractului Si: penalitate (3).
4. [DEX '98] PENAL, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblu principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de legile penale. Clauză penală = clauză prin care părțile unui contract evaluează anticipat daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. – Din lat. poenalis, fr. pénal.
5. [DLRLC] PENAL2, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter legal) Care are un caracter represiv, se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. Se mulțumi a aplica în toată rigoarea teribila lege penală contra neplatei dărilor. HASDEU, I. V. 46. Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Doamna își alesese cel mai celebru avocat al timpului în penal. SADOVEANU, E. 160. Cod penal = ansamblul principalelor norme care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Acțiune penală = acțiune în justiție care are de obiect aplicarea pedepsei și a măsurilor de siguranță. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de codul penal sau de o lege penală.
6. [DN] PENAL, -Ă adj. Cu caracter represiv; care se referă la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ Drept penal = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. // s.n. Drept penal. [Cf. fr. pénal, lat. poenalis < poena – pedeapsă].
7. [MDN '00] PENAL, -Ă I. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune. II. s. n. drept penal. (< fr. pénal, lat. poenalis)
8. [Șăineanu, ed. VI] penal a. care supune la o pedeapsă: lege penală.
9. [Scriban] *penál, -ă adj. (lat. poenalis, d. poena, pedeapsă. V. punibil). Care te supune pedepseĭ: fapt, proces penal. În penal, în materie penală. Codu penal, codu care tratează despre pedepsele delincŭenților și criminalilor. Adv. În materie penală; din punct de vedere penal.
10. [DOOM 3] +penal2 (drept penal) (colocv.) s. n. (specialist în ~)
11. [DOOM 3] !penal1 adj. m., s. m., pl. penali; f. penală, pl. penale (Prin lege, penalii nu pot fi miniștri.)
12. [DOOM 2] penal adj. m., pl. penali; f. penală, pl. penale
13. [MDO] penal (nu: penar), pl. penale
14. [Argou] penală, penale s. f. (deț.) 1. țigară din hârtie de ziar și tutunul recuperat de la mai multe mucuri de țigări. 2. homosexual pasiv.
15. [Argou] A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină.
16. [Argou] coardă penală expr. (peior.) 1. prostituată luată în vizorul poliției. 2. (deț.) homosexual pasiv.
17. [Argou] CONDAMNARE PENALĂ băț, boabă, patalama, porție, trofeu.
18. [Argou] conducte penale expr. (deț.) macaroane.
19. [Argou] femeie / fetiță penală expr. (deț.) 1. homosexual pasiv. 2. om fricos, care se lasă ușor intimidat și dominat.
20. [Argou] gită penală expr. (intl.) prostănac, nerod, nătărău.
21. [Argou] jartea penală expr. (deț.) homosexual pasiv.
22. [Argou] jeg penal expr. (deț., peior.) individ dezorientat / murdar, neîngrijit; fără personalitate.
23. [Argou] șampanie penală expr. (deț.) băutură obținută din amestecul de pastă de dinți, lămâie și zahăr.
24. [Argou] țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace.
25. [Argou] zdreanță penală expr. (peior.) 1. prostituată de ultimă speță. 2. individ declasat. 3. infractor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL