1. [DRAM 2021] pemínte, s.n., pl. (înv.) 1. Pământ: „Câte peminte arătoare sau râturi are o gazdă care-i deplin biroitoriu unei case…” (Ardelean, 2015; document sec. al XVIII-lea). 2. Parcelă cu sol mai bun, pe care se cultivă cereale: „Măgheran de pe peminte / Ieși-m, mândrule-nainte” (Brediceanu, 1957: 100). – Probabil o formă de sg. refăcută din pl. reg. păminte (Frățilă); lat. pavimentum „pământ bătut” (Graur, 1980; Râpeanu, 2001). ■ Termenul latin nu s-a păstrat în celelalte limbi romanice, preferându-se sinonimul terra (= pământ), care la noi a dat „țară”.
2. [DRAM 2015] peminte, s.n. – Pământ. Parcelă cu sol mai bun, pe care se cultivă cereale sau cânepă (Faiciuc, 1998: 46): „Măgheran de pe peminte / Ieși-m, mândrule-nainte” (Brediceanu, 1957: 100). – Probabil o formă de sg. refăcută din pl. regional păminte (Frățilă); lat. pavimentum „pământ bătut” (Graur, 1980; Râpeanu, 2001). Termenul latin nu s-a păstrat în celelalte limbi romanice, preferându-se sinonimul terra (= pământ), care la noi a dat „țară”.
3. [DRAM] peminte, s.n. – Pământ. Parcelă cu sol mai bun, pe care se cultivă cereale sau cânepă (Faiciuc 1998: 46): „Măghern de pe peminte / Ieși-m, mândrule-nainte” (Brediceanu 1957: 100). – Lat. panimentum „pământ bătut” (Graur 1980; Râpeanu 2001). Termenul latin nu s-a păstrat în celelalte limbi romanice, preferându-se sinonimul terra (= pământ), care la noi a dat „țară”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL