1. [DEX '09] PELTICI, pelticesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni peltic; p. ext. a vorbi cu greutate, neclar (ca un peltic). – Din peltic.
2. [MDA2] peltici[1] vr [At: TDRG / Pzi: ~cesc / E: peltic] (Rar) 1 A deveni peltic. 2 (Pex) A vorbi cu greutate.
3. [DLRLC] PELTICI, pelticesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni peltic, a dobîndi o rostire peltică. Inima lui era acum cît un purice și limba i se pelticise cu totul. La TDRG.
4. [DEX '09] PELTIC, -Ă, peltici, -ce, adj. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite consoane; p. ext. (despre vorbire) care trădează o asemenea rostire defectuoasă. – Din tc. peltek.
5. [MDA2] pelteag, ~ă a vz peltic
6. [MDA2] peltec, ~ă a vz peltic
7. [MDA2] peltic, ~ă a [At: POLIZU / V: (reg) ~teag, ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: tc peltek] 1 (D. oameni) Care rostește defectuos anumite consoane Si: sâsâit, (reg) cepeleag. 2 (D. vorbire, cuvinte etc.) Care reflectă rostirea defectuoasă a anumitor consoane.
8. [DLRLC] PELTIC, -Ă, peltici, -e, adj. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite sunete; care pronunță «s» și «z» în loc de «ș» și «j» (v. cepeleag, sîsîit); (despre vorbirea omului) care prezintă acest defect. Vorbea repede, cu un imperceptibil accent peltic. ▭ Nu mă considera nimeni o fetiță peltică și străvezie. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 194. Henrieta...prinse a vorbi cu ea [cu fetița] limba peltică a copiilor. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ (Adverbial) Vorbea moale, cam peltic, și ochii umezi niciodată nu se ținteau asupra omului. SADOVEANU, O. VI 138. E un om de treabă ginerele; dar e slab de înger. vorbește peltic. CARAGIALE, S. 81. ◊ (Substantivat) Sub această rubrică se așază «esercițiele de pronunțare», făcute în ciuda copiilor, gîngavilor și pelticilor. TEODORESCU, P. P. 258.
9. [Șăineanu, ed. VI] peltic a. și m. care nu poate rosti unele litere. [Turc. PELTEK].
10. [Scriban] peltíc, -ă adj. (turc. peltek). Cepeleag, care nu poate pronunța unele litere ca ș, j, ț, în locu cărora pronunță s, z, th (grecesc). Adv. Ca pelticiĭ: a vorbi peltic. V. gîngav.
11. [Scriban] pelticésc (mă) v. refl. Devin peltic.
12. [DOOM 3] peltici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pelticesc, 3 sg. se pelticește, imperf. 1 sg. mă pelticeam; conj. prez. 1 sg. să mă pelticesc, 3 să se pelticească; imper. 2 sg. afirm. pelticește-te; ger. pelticindu-mă
13. [DOOM 2] !peltici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pelticește, imperf. 3 sg. se pelticea; conj. prez. 3 să se pelticească
14. [DOOM 3] peltic adj. m., pl. peltici; f. peltică, pl. peltice
15. [DOOM 2] peltic adj. m., pl. peltici; f. peltică, pl. peltice
16. [DER] peltic (peltică), adj. – Sîsîit, cepeleag. – Mr., megl. peltec. Tc. peltek (Șeineanu, II, 288; Lokotsch 1646; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτέϰης, bg. peltek. – Der. pelticie, s. f. (defectul omului peltic); peltici, vb. (a vorbi peltic); pelticărie, s. f. (vorbire peltică).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL