[DE] PELOPONES (PELOPÓNNISOS, PELOPONNESUS, MOREA), peninsulă în S Greciei, între M. Egee (la E) și M. Ionică (la V), reprezentând extremitatea sudică a Pen. Balcanice, de care se leagă prin istmul Corint, traversat de canalul Corint; 21,44 km2[1]. Țărmuri crestate, cu golfuri adânci mărginite de înguste câmpii litorale (Laconiei, Meseniei, Argolidei). Relief format pe calcare și conglomerate, fragmentat de depresiuni. Alt. max.: 2.404 m (vf. Aghios Ilas). Climă mediteraneană. Asociații de frigana și maquis. Cereale, măslini, citrice, viticultură. Orașe principale: Tripolis, Patras, Corint, Sparta, Kalamata, Nauplia. Terit. locuit inițial de pelasgi, eolieni, ionieni și aheeni, iar din sec. 11 î. Hr. de dorieni. Aflat sub hegemonia Spartei (sec. 6-4 î. Hr.), a Tebei (sec. 4 î. Hr.), a Ligii aheene și apoi sub cea a Macedoniei elenistice, P. a fost cucerit și stăpânit de romani (până în sec. 4) și înglobat în prov. romană Ahaia (146 î. Hr.). A făcut parte din Imp. Bizantin, numindu-se din sec. 13 Morea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL