1. [DEX '09] PELINAȘ, pelinași, s. m., pelinașe, s. f. 1. S. m. Diminutiv al lui pelin (1). 2. S. n. Diminutiv al lui pelin (2). – Pelin + suf. -aș.
2. [MDA2] pelinaș sm [At: H III, 139 / Pl: ~i / E: pelin + -aș] 1-32 (Bot; șhp) Pelin (1-11, 15-19) (mic).
3. [DLRLC] PELINAȘ, pelinașe s. n. Diminutiv al lui pelin. 1. v. pelin (1). (Poetic) Mă căznesc de este o vreme Să fac din pelinaș miere, El, pustiul, e tot fiere! BIBICESCU, P. P. 354. 2. v. pelin (2). Numai un rînd de pelinașe, să ne dregem, și cîte-o pîrjoală. C. PETRESCU, C. V. 59.
4. [Scriban] pelináș n., pl. e (dim. d. pelin, de unde și bg. pelinaš). Fam. Pelin de băut: ĭa dă’n coace un pelinaș (un pahar de pelin)!
5. [DOOM 3] pelinaș2 (plantă) s. m.
6. [DOOM 3] pelinaș1 (băutură) (fam.) s. n., (porții; sorturi) pl. pelinașe
7. [DOOM 2] pelinaș1 (plantă) s. m.
8. [DOOM 2] pelinaș2 (băutură) (fam.) s. n., (sorturi) pl. pelinașe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL