1. [DEX '09] PELERIN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj. ♦ (Rar) Persoană care călătorește mult (din loc în loc); călător. – Din fr. pèlerin.
2. [MDA2] pelerin1 sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: fr pèlerin] 1-2 Persoană care întreprinde un pelerinaj (1-2) Si: (înv) peregrin (1-2). 3 (Rar) Peregrin (3).
3. [DLRLC] PELERIN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj; peregrin. V. hagiu. El era numai un pelerin strein. C. PETRESCU, R. DR. 215. ◊ (Poetic) Ca pelerini cucernici, trudiți de lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 78.
4. [DN] PELERIN s.m. Cel care merge în pelerinaj; hagiu; pelegrin; peregrin. [< fr. pèlerin].
5. [MDN '00] PELERIN s. m. cel care merge în pelerinaj; peregrin. (< fr. pèlerin)
6. [Șăineanu, ed. VI] pelerin m. cel ce călătorește din pietate la un loc de închinăciune.
7. [Scriban] *pelerín, -ă s. (fr. pelerin, d. lat. peregrinus, străin, călător, d. per, pin, și ager, agri, ogor; it. pelegrino, germ. pilgrim și pilger, rus. piligrim. V. agri-col). Călător pios la locurĭ sfinte saŭ venerate. – Rar peregrin. V. hagiŭ.
8. [DOOM 3] pelerin (călător la locuri sfinte) s. m., pl. pelerini
9. [DOOM 2] pelerin (călător la locuri sfinte) s. m., pl. pelerini
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL