1. [DEX '09] PĂUNAȘ, păunași, s. m. Diminutiv al lui păun; păunel. ♦ Epitet dezmierdător dat unui tânăr frumos, mândru, voinic. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tânăr și voinic. [Pr.: pă-u-] – Păun + suf. -aș.
2. [MDA2] păunaș sm [At: ALECSANDRI, T. I, 352 / V: peu~ / Pl: ~i / E: păun + -aș] 1-12 (Șhp) Păun (1, 5-9) (mic) Si: păunel (1-12), (rar) păunior (1-12), (reg) păuniț (1-12). 13-14 Păun (4) (frumos). 15 (Îs) ~ul codrilor Haiduc tânăr, frumos, voinic. 16 (Rar; dep) Om înfumurat și prost. 17 (Reg; art) Cântec popular haiducesc.
3. [DLRLC] PĂUNAȘ, pălmași, s. m. Diminutiv al lui păun. Și-mi văzu d-un păunaș, D-un păun cu coada verde. PĂSCULESCU, L. P. 51. Haide, mîndro... să fugim. Că noi bine ne lovim Și la ochi și la sprîncene Ca doi păunași la pene! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 57. ◊ Fig. (Termen afectiv pentru un tînăr frumos, chipeș, iubit) Trebuie să vie acuși păunașul tatii. ALECSANDRI, T. I 352. Potera... întreba de Gheorghiță, Gheorghilaș, Tînăr, mîndru păunaș. PĂSCULESCU, L. P. 277. ◊ Păunașul codrilor = nume dat unui haiduc legendar, tînăr, mîndru, voinic. Și pe noi ne-a-ntîmpina păunașul codrilor, Voinicul voinicilor. ALECSANDRI, P. P. 24.
4. [Șăineanu, ed. VI] păunaș m. 1. puiu de păun; 2. fig. tânăr, mândru și frumos: păunașul codrilor, voinicul voinicilor POP.
5. [Scriban] păunáș m. Păun mic. Păunașu codrilor, epitet de admirațiune unuĭ haĭduc frumos.
6. [MDA2] peunaș sm vz păunaș
7. [DOOM 3] păunaș (desp. pă-u-) s. m., pl. păunași
8. [DOOM 2] păunaș (pă-u-) s. m., pl. păunași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL