1. [DEX '09] PATEFON, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din fr. pathéphone.
2. [MDA2] patefon sn [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 188 / V: (reg) ~if~ / Pl: ~oane, (înv) ~uri / E: fr pathéphone] 1 Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe un disc așezat pe un platan care se rotește cu ajutorul unui arc Si: gramofon Vz picup. 2 (Bot; reg; lpl; îf patefoane) Zorele (Pharbitis purpurea).
3. [DLRLC] PATEFON, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă sub formă de șanțuri de adîncime variabilă. V. gramofon.
4. [DN] PATEFON s.n. Fonograf asemănător gramofonului, dar fără pîlnie de rezonanță. [< fr. pathéphone, cf. Pathé – firmă care fabrica fonografe].
5. [MDN '00] PATEFON s. n. aparat pentru reproducerea înregistrărilor pe discuri (1). (< fr. pathéphone)
6. [MDA2] patifon sn vz patefon
7. [DOOM 3] patefon s. n., pl. patefoane
8. [DOOM 2] patefon s. n., pl. patefoane
9. [DE] PATEFÓN (< fr.; {s} n. pr. Pathé + [gramo]fon) s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri (4), prin mișcarea pe orizontală sau pe verticală a unui ac, care urmărește șanțul (rila) săpat în disc, mișcarea acului fiind transmisă diafragmei. Inventat de frații Pathé în 1908.
10. [Argou] patefon, patefoane s. n. 1. (iron., înv.) soacră. 2. copil mic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL