1. [DEX '09] PĂȚANIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; p. ext. (la pl.) peripeții, aventuri. [Var.: (reg.) pățenie s. f.] – Păți + suf. -anie.
2. [MDA2] pățanie sf [At: CARAGIALE, O. II, 276 / V: (reg) ~țen~ / Pl: ~ii și (pop) ~țănii / E: păți + -anie] 1-2 Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, experiență neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva Si: (pop) pătăranie (1-2), pățeală (1-2), (îrg) pataramă (1-2), pățire (1-2), pățit1 (1-2), pățitură (1-2), (reg) opravă (1-2), oroganie (1-2), pațilă (1-2), păț (1-2), pățău (1-2), pățitanie (1-2). 3 (Pex; lpl) Peripeții, aventuri prin care trece cineva.
3. [DLRLC] PĂȚANIE, pățanii, s. f. Întîmplare neplăcută, neașteptată sau neobișnuită; pătăranie. Expuse cu mutră amărîtă și glas plîns pățania copilașului său. REBREANU, R. II 94. ◊ (La pl.) Peripeții, aventuri. Pe cînd Abu-Hasan își povestea foarte aprins pățaniile, negustorul a pufnit de rîs. CARAGIALE, P. 152. – Pl. și: pățănii (RETEGANUL, P. I 29). – Variantă: pățenie (ISPIRESCU, L. 226) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] pățanie f. întâmplare, mai adesea neplăcută: își spuseră toate pățeniile ISP. [V. pățì].
5. [Scriban] pățánie f., pl. ăniĭ (d. pățesc). Întîmplare neplăcută orĭ stranie: ĭa să-țĭ spun pățania!
6. [DEX '09] PĂȚENIE s. f. v. pățanie.
7. [MDA2] pățenie sf vz pățanie
8. [DOOM 3] pățanie (desp. -ni-e) s. f., art. pățania (desp. -ni-a), g.-d. art. pățaniei; pl. pățanii, art. pățaniile (desp. -ni-i-)
9. [DOOM 2] pățanie (-ni-e) s. f., art. pățania (-ni-a), g.-d. art. pățaniei; pl. pățanii, art. pățaniile (-ni-i-)
10. [IVO-III] pățanie, -țănii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL