1. [DEX '09] PAȘUȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris). – Din magh. passzus.
2. [MDA2] pașuș sn [At: (a. 1770) FURNICĂ, I. C. 23 / V: (înv) ~șiuș, ~șoș, (reg) pasoș, pasuș (A: nct), paș, păsuș, păș~, poș~ / Pl: ~uri / E: mg passzus] 1 (Îrg) Pașaport. 2 (Reg; îe) A-i da (cuiva) pășușul A alunga pe cineva de undeva Si: a-i da pașaportul. 3 (Trs; îf pășuș) Bilet. 4 (Reg) Bilet pentru vânzarea vitelor. 5 (Trs) Ordin scris. 6 (Reg; sst) Primar.
3. [DEX '98] PAȘUȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris) – Din magh. passzus.
4. [DLRLC] PAȘUȘ, pașușuri, s. n. (Învechit și regional) Pașaport. Ca să ne ducem cu lină, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171. ♦ Ordin (scris). A venit poruncă-n țară Să meargă feciorii iară; A venit cărți și pașuș Să meargă la număruș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323. – Variantă: pășuș (RETEGANUL, P. III 28) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] pașuș n. Tr. Mold. pașaport: ne trebuia pașuș nemțesc GHICA. [Ung. PÁSUS (din nemț. Pass)].
6. [MDA2] pasoș2 sn vz pașuș
7. [MDA2] pasuș[1] sn vz pașuș
8. [MDA2] paș3 sn vz pașuș
9. [MDA2] pașiuș sn vz pașuș
10. [MDA2] pașoș sn vz pașuș[1]
11. [MDA2] păsuș sn vz pașuș
12. [MDA2] pășuș sn vz pașuș
13. [MDA2] poșuș sn vz pașuș
14. [DLRLC] PĂȘUȘ s. n. v. pașuș.
15. [DOOM 3] pașuș (înv., reg.) s. n., pl. pașușuri
16. [DOOM 2] pașuș (înv., reg.) s. n., pl. pașușuri
17. [DLRLV] PAȘUȘ s. n. (Trans. SE) Pașaport. Cu pașuș de la Măriia sa ghinerariul. R. TEMPEA, apud. TEW. Etimologie: magh. passzus.
18. [DAR] pașuș, pașușuri, s.n. (înv. și reg.) 1. pașaport. 2. ordin scris. 3. bilet, dovadă, permis. 4. bilet de vânzare a vitelor. 5. primar.
19. [DRAM 2015] poșuș, poșușuri, s.n. – (reg.; înv.) Pașaport. În expr. i-a dat poșușu’ = l-a alungat de acasă (Lenghel, 1979). – Var. a lui pașuș (< magh. passzus) (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL