1. [DEX '09] PĂȘUNARE s. f. Acțiunea de a pășuna. – V. pășuna.
2. [MDA2] pășunare sf [At: LB / Pl: ~nări / E: pășuna] 1 (Rar) Pășunat (1). 2 (Buc) Pășune (1).
3. [DEX '09] PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.
4. [MDA2] pășuna v [At: (a. 1735) URICARIUL, XXI, 157 / V: (reg; cscj) ~ni / E: pășune] 1 vi (D. animale erbivore) A paște3 (1). 2-3 vt (Fșa; d. oameni) A păstori (1-2). 4 (Înv; c. i. plante, terenuri cu iarbă) A pune animalele să pască.
5. [MDA2] pășuni v vz pășuna
6. [DEX '98] PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.
7. [DLRLC] PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. A paște. Vitele satului pășunau lacom. DELAVRANCEA, V. V. 176. 2. Tranz. A supraveghea vitele, a păzi vitele cînd sînt la păscut. Ziua mai lucra ce putea pe lîngă cea casă, iar colea pe-nsărat îl trimetea stăpînul la cai pe hotar, să-i pășuneze. RETEGANUL, P. III 28. Îi dă învățături... Cum el să le pășuneze. PANN, la TDRG.
8. [Șăineanu, ed. VI] pășunà v. a duce la pășune.
9. [Scriban] pășunéz v. tr. (pășune). Duc saŭ păzesc la pășune.
10. [DOOM 3] pășunare s. f., g.-d. art. pășunării
11. [DOOM 2] pășunare s. f., g.-d. art. pășunării
12. [DOOM 3] pășuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pășunez, 3 pășunează; conj. prez. 1 sg. să pășunez, 3 să pășuneze
13. [DOOM 2] pășuna (a ~) vb., ind. prez. 3 pășunează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL