1. [DEX '09] PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.
2. [MDA2] pășuna v [At: (a. 1735) URICARIUL, XXI, 157 / V: (reg; cscj) ~ni / E: pășune] 1 vi (D. animale erbivore) A paște3 (1). 2-3 vt (Fșa; d. oameni) A păstori (1-2). 4 (Înv; c. i. plante, terenuri cu iarbă) A pune animalele să pască.
3. [DEX '98] PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.
4. [DLRLC] PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. A paște. Vitele satului pășunau lacom. DELAVRANCEA, V. V. 176. 2. Tranz. A supraveghea vitele, a păzi vitele cînd sînt la păscut. Ziua mai lucra ce putea pe lîngă cea casă, iar colea pe-nsărat îl trimetea stăpînul la cai pe hotar, să-i pășuneze. RETEGANUL, P. III 28. Îi dă învățături... Cum el să le pășuneze. PANN, la TDRG.
5. [Șăineanu, ed. VI] pășunà v. a duce la pășune.
6. [DEX '09] PĂȘUNĂ s. f. v. pășune.
7. [DEX '09] PĂȘUNE, pășuni, s. f. 1. Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ P. restr. Vegetație ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (Înv. și reg.) Păscut, pășunat. [Var.: (înv. și pop.) pășună s. f.] – Lat. pastio, -onis.
8. [MDA2] părșune sf vz pășune
9. [MDA2] pășună sf vz pășune
10. [MDA2] pășune sf [At: PSALT. HUR. 682/11 / V: (reg) ~nă, părș~ / E: ml pastio, -onem] 1 Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc3 vitele Si: (pop) păscătoare (2), (îrg) pascom, pașă2, păștiune (reg) păscălău2, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare (2) pășunat (2), pășunet Vz imaș, izlaz, suhat. 2 (Prc) Vegetație ierboasă. 3 (Îrg) Pășunat (1).
11. [MDA2] pășuni v vz pășuna
12. [DLRLC] PĂȘUNE, pășuni, s. f. Loc acoperit cu iarbă, unde pasc vitele; suhat, imaș, izlaz. Făt-Frumos a încălicat iarăși pe iapă și a plecat cu ea spre pășune. POPESCU, B. IV 26. Fata... în ziua aceea s-a întors cu oile de la pășune mai tîrziu ca de obicei. CARAGIALE, O. III 194. ♦ Iarba de pe locul unde pasc vitele. Pășune bună. – Variantă: (învechit și popular) pășună s. f.
13. [DCR2] pășune-model s. f. Islaz care poate servi drept model ◊ „Transformarea acestora [a 866 ha] într-o pășune-model.” R.l. 8 III 67 p. 3; și emisiune radio 5 V 74 (din pășune + model)
14. [Șăineanu, ed. VI] pășune f. câmp de păscut. [Lat. PASTIONEM].
15. [Scriban] pășúne f. (maĭ vachĭ păștĭúne, cum maĭ zic azĭ Țiganiĭ din est, d. lat. pástio, -ónis, acțiunea de a paște, pășune; it. pasciona, fr. paisson). Loc unde pasc vitele. V. imaș.
16. [Scriban] pășunéz v. tr. (pășune). Duc saŭ păzesc la pășune.
17. [DOOM 3] pășuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pășunez, 3 pășunează; conj. prez. 1 sg. să pășunez, 3 să pășuneze
18. [DOOM 2] pășuna (a ~) vb., ind. prez. 3 pășunează
19. [DOOM 3] pășune s. f., g.-d. art. pășunii; pl. pășuni
20. [DOOM 2] pășune s. f., g.-d. art. pășunii; pl. pășuni
21. [DER] pășune (pășuni), s. f. – Loc unde pasc vitele. – Mr. pășune, istr. pășure. Lat. pastiōnem (Pușcariu 1285; Candrea-Dens., 1354; REW 6278), cf. și paște, păstor. – Der. pășuna, vb. (a paște); pășuneală, s. f. (păscut); pășunat, s. n. (păscut).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL