1. [DEX '09] PASTRAMAGIU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu.
2. [MDA2] pastramagiu sm [At: CARAGIALE, O. VI, 10 / Pl: ~ii / E: pastramă + -agiu] 1-2 (Iuz) Persoană care (făcea sau) vindea pastramă Si: (îrg) păstrămar. 3 (Fam; dep) Om de nimic cu apucături grosolane Vz bădăran, derbedeu, țopârlan.
3. [DLRLC] PASTRAMAGIU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Cel care face sau vinde pastramă. Astfel, zi de zi, sporea numărul cojocarilor, opincarilor și al găietănarilor, cu maghernițe de băcani și pastramagii printre ei. CAMIL PETRESCU, O. II 63. 2. (Depreciativ) Derbedeu, pezevenchi, mitocan, țopîrlan. Nene, moartă, tăiată, nu mai stau cu mitocanul, scapă-mă de pastramagiul! CARAGIALE, O. I 50.
4. [Șăineanu, ed. VI] pastramagiu m. 1. cel ce face sau vinde pastramă; 2. fig. mojic (în graiul mahalagiilor): scapă-mă de pastramagiul! CAR. [Formațiune analogică].
5. [Scriban] pastramagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. pastramă). Care face saŭ vinde pastramă. Fig. Om care nu vrea să știe de artă orĭ de știință, ci numaĭ de mîncare. V. burghez.
6. [DOOM 3] pastramagiu s. m., art. pastramagiul; pl. pastramagii, art. pastramagiii (desp. -gi-ii)
7. [DOOM 2] pastramagiu s. m., art. pastramagiul; pl. pastramagii, art. pastramagiii (-gi-ii)
8. [Argou] pastramagiu, pastramagii s. m. (peior.) om de nimic și cu apucături grosolane
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL