1. [MDA2] păștiune sf [At: HERODOT (1645), 224 / V: păsci~, pășci~ / Pl: ~ni / E: ctm paște3 + pășune] (Îrg) Pășune (1).
2. [DLRLC] PĂȘTIUNE, păștiuni, s. f. (Regional) Pășune. Se minună mult Alesandru de astă vedenie: cum de boii acei mari, în așa multă și bună păștiune, și numai nu cad de pe picioare de slabi. RETEGANUL, P. V 53. Cînd simte de vreme bună Trage oile-n păștiune. MAT. FOLK. 116.
3. [DLRM] PĂȘTIUNE, păștiuni, s. f. (Reg.) Pășune. – Din paște2 + pășune.
4. [Scriban] păștĭúne, V. pășune.
5. [MDA2] păsciune sf vz păștiune
6. [MDA2] pășciune sf vz păștiune
7. [Scriban] pășúne f. (maĭ vachĭ păștĭúne, cum maĭ zic azĭ Țiganiĭ din est, d. lat. pástio, -ónis, acțiunea de a paște, pășune; it. pasciona, fr. paisson). Loc unde pasc vitele. V. imaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL