1. [MDA2] pășitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: păși + -tură] 1 (Îrg) Pas2 (1). 2 (Mun) Împunsătură rară de ac, făcută ici și colo, sărind peste rând.
2. [DLRLC] PĂȘITURĂ, pășituri, s. f. (Regional) Pas1.
3. [DLRM] PĂȘITURĂ, pășituri, s. f. (Reg.) Pas1. – Din păși + suf. -(i)tură.
4. [DLRLV] PĂȘITURĂ s.f. (Mold., ȚR, Ban.) Pas. A: (Fig.). Luînd pre Cel-de-sus într-agiutor, vom fi întru a sa grijă; toate pășiturile neprietenești a le întrece. N. COSTIN. B: Cel mare, rîzîndu-și de piticii ce-i stau împotrivă, urmează cu mari pășituri socotealelor lui. FN. C: Pĕshiturĕ. AC, 360. Gressus. Pass. Passitura. Lipis, LEX. MARS., 212. Etimologie: păși + suf. -tură.
5. [DAR] pășitură, pășituri, s.f. (reg.) 1. (înv.) pas. 2. împunsătură rară de ac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL