1. [MDA2] pâșin, ~ă [At: PSALT. 195 / V: (înv) pășen[1], păș~, ~șen (A și: pâșen), (reg) ~șan (îvr) pășean / A și: pâșin / Pl: ~i, ~e / E: ucr пишний] 1-2 smf, a (Îvr) (Persoană) mândră. 3-4 smf, a (Persoană) gravă. 5 a (Reg) Rău. 6 a (Reg; d. oameni) Blajin. 7 a (Reg) Timid. 8 a (Reg) Spășit. 9 a (Reg) Ipocrit. 10 a (Reg) Drăguț.
2. [Șăineanu, ed. VI] pâșin a. Mold. smerit, liniștit: o vezi cât e de pâșină CR. [Vechiu-rom. pășen, trufaș = slav. PYȘANŬ, înfumurat].
3. [MDA2] pașan, ~ă[1] a vz pâșin
4. [MDA2] pășean, ~ă a vz pâșin
5. [MDA2] pășen, ~ă a vz pâșin
6. [MDA2] pășin, ~ă a vz pâșin
7. [MDA2] pâșan, ~ă a vz pâșin
8. [MDA2] pâșen, ~ă a vz pâșin
9. [DLRLC] PĂȘIN, -Ă adj. v. pîșin.
10. [DLRLC] PÎȘIN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.
11. [DLRM] PÎȘIN, -Ă pîșini, -e adj. (Reg.) Blajin, liniștit; rezervat. [Var.: pășin, -ă adj.] – Ucr., rus. pyšnyj, pol. pyszny.
12. [Scriban] pășeán, V. pîșen.
13. [Scriban] pîșen, -ă adj. (vsl. pyšanŭ, part. d. pyšati sen, a se mîndri, a fi mîndru; rus. pyšnyĭ, mîndru, luxos; pol. pyszny). Vechĭ. Trufaș. Azĭ. Nord (pîșin). Modest prefăcut, ipocrit, spăsit (după ce va fi trecut pin înț. de „rezervat”): moșu tăcea mereŭ pîșin (CL. 1910, 4, 215. Oltenița?. – Și în Șez. 30, 167). – Greșit scris pășean la Cdr.
14. [DOOM 3] pâșin (blajin) (reg.) adj. m., pl. pâșini; f. pâșină, pl. pâșine
15. [DOOM 2] pâșin (reg.) adj. m., pl. pâșini; f. pâșină, pl. pâșine
16. [DMLR] pășin (= pîșin) adj. (pl. pășini, f. pășină, pășine)
17. [DER] pășin (pășină), adj. – (Mold.) Îngîmfat, mîndru, trufaș. – Var. pîșin. Sl. pyšanu (Candrea).
18. [DER] pîșen (-nă), adj. – Încrezut, înfumurat. – Var. pîșin, pășin. Sl. pyšanŭ, part. de la pyšati sę „a se înfumura” (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. pîșenie, s. f. (înv., mîndrie).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL