1. [MDA2] păscări2 v vz pescări
2. [MDA2] păscări1 vi [At: ALR SN, h 1293/514 / Pzi: ~resc / E: păscare] (Reg; la jocul cu mingea) A fi la prinsul mingii.
3. [DEX '09] PĂSCARE, păscări, s. f. (Pop.) 1. Păscut; loc de păscut, pășune. 2. (La oină) Situația, atribuția celui (sau celor) care trebuie să servească pe cel (sau pe cei) de la bătaie. – V. paște1.
4. [DEX '09] PESCĂRI, pescăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.) A pescui. – Din pescar.
5. [MDA2] păscare sf [At: CONV. LIT. IX, 7 / Pl: ~cări / E: pasc (Pzi paște3)] (Reg) 1 Păscut1. 2 (Ccr) Pășune. 3 (Reg; la jocul cu mingea; îoc bătaie) Însărcinare de a prinde mingea Si: (reg) păscăreală, păscut3 (21).
6. [MDA2] pescări vi [At: GOLESCU, Î / V: păs~ v / Pzi: ~resc / E: pescar] (Îrg) A pescui (1).
7. [DLRLC] PĂSCARE, păscări, s. f. 1. (Popular) Păscut; (concretizat) loc de păscut, pășune. 2. (La jocurile de copii) Situația celui (sau celor) care trebuie să servească pe cel (sau pe cei) de la «bătaie».
8. [DLRLC] PESCĂRI, pescăresc, vb. IV. Intranz. (Regional) A prinde pește, a pescui. Luntrile cele mari... vin... pescărind. GOLESCU, Î. 111.
9. [Scriban] păscáre f. (d. pasc, ca născare d. nasc). Acțiunea de a paște, păscut. Pășune.
10. [Scriban] 2) pescărésc v. intr. (d. pescar). Trăĭesc ca pescar: toată vĭața am pescărit. – Și pă- (est).
11. [DOOM 3] păscare (pop.) s. f., g.-d. art. păscării; pl. păscări
12. [DOOM 3] pescări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescăresc, 3 sg. pescărește, imperf. 1 pescăream; conj. prez. 1 sg. să pescăresc, 3 să pescărească
13. [DOOM 2] păscare (pop.) s. f., g.-d. art. păscării; pl. păscări
14. [DOOM 2] pescări (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescăresc, imperf. 3 sg. pescărea; conj. prez. 3 să pescărească
15. [DAR] păscări, păscăresc, vb. IV (reg.; la unele jocuri cu mingea) a fi la prinsul mingii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL