1. [DEX '09] PĂRUIT s. n. (În tăbăcărie) Faptul de a părui1 (2). – V. părui1.
2. [MDA2] păruit1 sn [At: PAMFILE – LUPESCU, CROM. 205 / Pl: ~uri / E: părui1] (Fam) 1-5 Păruială1 (1-5). 6 (Pgn) Bătaie. 7 (Reg) Batjocură.
3. [MDA2] păruit2 sn [At: DRLU / P: ~uri / E: părui2] (Înv) 1-3 Păruială2 (1-3).
4. [DLRLC] PĂRUIT2 s. n. Acțiunea de a părui2.
5. [DLRLC] PĂRUIT1 s. n. Acțiunea de a părui1 (2); îndepărtarea părului de pe pieile crude prin procedee chimice.
6. [DEX '09] PĂRUI1, păruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr2; p. gener. a (se) bate. 2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul2 de pe pieile crude; a depila. – Păr2 + suf. -ui.
7. [DEX '09] PĂRUI2, păruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A bate pari1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par1 + suf. -ui.
8. [MDA2] părui2 [At: ECONOMIA, 153/25 / Pzi: ~esc / E: par1 + -ui] 1 vt (Îrg) A bate pari1 (1) pentru a împrejmui sau a delimita un teren. 2 vt (Spc) A pune araci de susținere a viei sau a altor plante Si: a arăci. 3-4 vtrr (Trs; d. oameni) A (se) bate cu parul1 (1).
9. [MDA2] părui1 [At: LB / Pzi: ~esc / E: păr1 + -ui] 1 vt (Tăb) A îndepărta prin procedee chimice părul de pe pieile crude Si: a depila. 2 vt (Îs) Mașină de păruit Mașină care face operația de îndepărtare a părului de pe piele. 3-4 vtrr (Fam) A (se) trage de păr1 (1) Vz flocăi. 5-6 vtrr A (se) bate trăgându-se de păr1 (1). 7-8 vtrr (Pgn) A (se) bate.
10. [DEX '98] PĂRUI2, păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par1 + suf. -ui.
11. [DLRLC] PĂRUI2, păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari, a împrejmui (un loc) cu pari.
12. [DLRLC] PĂRUI1, păruiesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se bate (trăgîndu-se de păr unii pe alții). ◊ (Regional; prin etimologie populară) A se bate cu parul. 2. Tranz. 2. (Tăbăcărie) A îndepărta părul de pe pieile crude prin procedee chimice. (Refl. pas.) Cînd începe a ieși părul din piele... se păruiește, adică se curăță de păr cu cuțitoaia. I. IONESCU, M. 702.
13. [Șăineanu, ed. VI] păruì v. 1. a trage de păr, a smulge părul; 2. a se lua de păr, a se încăiera.
14. [Scriban] păruĭésc v. tr. (d. păr). Fam. Bat trăgînd de păr. V. refl. Bețiviĭ s’aŭ păruit între eĭ.
15. [DOOM 3] păruit s. n.
16. [DOOM 2] păruit s. n.
17. [DOOM 3] părui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiesc, 3 sg. păruiește, imperf. 1 păruiam; conj. prez. 1 sg. să păruiesc, 3 să păruiască
18. [DOOM 2] părui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiesc, imperf. 3 sg. păruia; conj. prez. 3 să păruiască
19. [MDO] părui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiesc, conj. păruiască)
20. [IVO-III] păruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
21. [Argou] părui, păruiesc I. v. t. a bate II. v. r. a se bate
22. [DRAM 2021] păruí, păruiesc, v.t. (reg., înv.) A bate pari la vie. – Din par + suf. -ui (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL