1. [DEX '09] PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) părui1 (1); p. gener. încăierare, bătaie, chelfăneală. [Pr.: -ru-ia-] – Părui1 + suf. -eală.
2. [MDA2] păruială2 sf [At: LEXIC REG. 62 / Pl: ~ieli / E: părui2 + -eală] 1 Împrejmuire sau delimitare prin pari1 (1) Si: păruire2 (1), păruit2 (1). 2 Punere a aracilor la vie sau la alte plante Si: păruire2 (2), păruit2 (2). 3 Bătaie cu parul1 (1) Si: păruire2 (3), păruit2 (3). 4 (Ccr) Totalitate a parilor1 (1) așezați vertical între buiandrugi, pentru a fixa vălătucii la casele de lut.
3. [MDA2] păruială1 sf [At: POLIZU / V: (reg) pălu~ / Pl: ~ieli, (reg) ~iele / E: părui1 + -eală] (Fam) 1 (Tăb) Îndepărtare a părului de pe pieile crude Si: păruire1 (1), păruit1 (1). 2-3 (Bătaie prin) tragere de păr1 (2-3) Si: păruire1 (2-3), păruit1 (2-3). 4 (Pgn) Bătaie. 5 (Reg) Batjocură. 6 (Tăb; rar) Unealtă cu care se îndepărtează părul1 de pe cergi.
4. [DLRLC] PĂRUIALĂ, păruieli, s. f. Acțiunea de a se părui1 (1), încăierare. A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. ♦ Bătaie, chelfăneală. Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG.
5. [Scriban] păruĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui.
6. [MDA2] păluială3 sf vz păruială1
7. [Șăineanu, ed. VI] părueală f. încăierare: ceartă fără păruială n’are haz.
8. [DOOM 3] păruială s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli
9. [DOOM 2] păruială s. f., g.-d. art. păruielii; pl. păruieli
10. [MDO] păruială, pl. păruieli
11. [IVO-III] păruială, -ieli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL