1. [DEX '09] PARTICIPIAL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis.
2. [MDA2] participial, ~ă a [At: SFC II, 45 / P: ~pi-al / Pl: ~i, ~e / E: fr participial, lat participialis] 1 Care se referă la un participiu. 2 Care provine dintr-un participiu. 3 Care este exprimat printr-un participiu. 4 (Îs) Construcție ~ă Grup sintactic care cuprinde un participiu și are funcție de parte de propoziție dezvoltată.
3. [DLRLC] PARTICIPIAL, -Ă, participiali, -e, adj. Care se referă Ia un participiu, care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. Formă participială. Construcție participială = unitate sintactică cuprinzînd un participiu și avînd valoare de propoziție secundară, atributivă sau circumstanțială. În propoziția: Jimborean, ostenit din cale-afară, se întinse la pămînt. (CAMILAR, N. 156) unitatea sintactică «ostenit din cale-afară» este o construcție participială. - Pronunțat: -pi-al.
4. [DN] PARTICIPIAL, -Ă adj. Referitor la participiu; provenit dintr-un participiu; exprimat printr-un participiu. [Pron. -pi-al. / cf. fr. participial].
5. [MDN '00] PARTICIPIAL, -Ă adj. referitor la participiu; construit cu participiul; care provine dintr-un participiu. (< fr. participial, lat. participialis)
6. [Scriban] *participiál, -ă adj. (lat. participialis). Gram. Care vine de la participiŭ: formă participială.
7. [DOOM 3] participial (desp. -pi-al) adj. m., pl. participiali; f. participială, pl. participiale
8. [DOOM 2] participial (-pi-al) adj. m., pl. participiali; f. participială, pl. participiale
9. [DTL] PARTICIPIAL, -Ă adj. (cf. fr. participial): în sintagma adjectiv verbal participial (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL