1. [DEX '09] PARNASIAN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien.
2. [MDA2] parnasian, ~ă [At: IONESCU-RION, C. 100 / P: ~si-an / Pl: ~ieni, ~e / E: fr parnassien] 1 a Care aparține parnasianismului. 2 a Care se referă la parnasianism. 3 a Care este specific parnasianismului. 4-5 a Care (scrie sau) este scris în maniera specifică parnasianismului. 6-7 smf (Reprezentant sau) adept al parnasianismului.
3. [DLRLC] PARNASIAN, -Ă, parnasieni, -e, adj. Care aparține grupării literare franceze din jurul revistei «Le Parnasse Contemporain» (1866); caracterizat prin formalism și estetism. O dată – o singură dată – m-am prins în alaiul poeților parnasieni. GALACTION, O. I 17. ♦ (Substantivat) Adept sau reprezentant al poeziei parnasiene. Theophile Gautier, șeful așa-numiților parnasieni, susține că singurul lucru de căpetenie în poezie e forma. IONESCU-RION, C. 100. – Pronunțat: -si-an.
4. [DN] PARNASIAN, -Ă adj., s.m. și f. (Scriitor, poet) care ține de parnasianism. [Pron. -si-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. parnassien].
5. [MDN '00] PARNASIAN, -Ă adj., s. m. f. (scriitor, poet, adept) al parnasianismului. (< fr. parnassien)
6. [Șăineanu, ed. VI] parnasian a. și m. nume dat în Franța unor poeți cari se ridicară în contra lirismului romantic și cultivară o poezie de o formă impecabilă.
7. [Scriban] *parnasián, -ă adj. (d. Parnas). Din Parnas: ninfele parnasiene. Din școala poeților parnasienĭ. Subst. Locuitor al Parnasuluĭ. Nume dat unor poețĭ romanticĭ francejĭ care aŭ publicat Parnasu contemporan (V. simbolizm). Zool. Numele unuĭ fel de fluturĭ.
8. [DOOM 3] parnasian (desp. -si-an) adj. m., s. m., pl. parnasieni (desp. -si-eni); adj. f., s. f. parnasiană, pl. parnasiene
9. [DOOM 2] parnasian (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasieni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiană, pl. parnasiene
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL