1. [MDA2] parigorisire sf [At: DDRF / Pl: (rar) ~ri / E: parigorisi] (Îvr) 1 Consolare. 2 Desfătare. 3 Sfătuire.
2. [DEX '09] PARIGORISI, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró).
3. [MDA2] palegorisi v vz parigorisi
4. [MDA2] paligorisi v vz parigorisi
5. [MDA2] parigorisi vt [At: LET. III, 201/20 / V: (înv) paleg~, palig~ / Pzi: ~sesc / E: ngr παρηγορῶ] (Îvr) 1 A consola. 2 A desfăta. 3 A sfătui.
6. [DLRLC] PARIGORISI, parigorisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A mîngîia, a consola. Începu să o parigorisească pe împărăteasă și să-i zică că decît să se prăpădească, mai bine lipsă de copil. POPESCU, B. II 4.
7. [Scriban] parigorisésc v. tr. (ngr. parigoró, aor. -órisa). Vechĭ. Azĭ fam și iron. Mîngîĭ.
8. [DOOM 3] parigorisi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisesc, 3 sg. parigorisește, imperf. 1 parigoriseam; conj. prez. 1 sg. să parigorisesc, 3 să parigorisească
9. [DOOM 2] parigorisi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisesc, imperf. 3 sg. parigorisea; conj. prez. 3 să parigorisească
10. [DAR] parigorisire, parigorisiri, s.f. (înv.) consolare, mângâiere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL