1. [DEX '09] PARIETAL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal.
2. [MDA2] parietal, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 101/4 / V: (înv) ~ar / P: ~ri-e~ / Pl: ~i, ~e / E: fr parietal] 1-2 a (Atm) Care se referă la peretele (unei cavități a organismului sau al) unei părți a lui. 3 a (Atm) Care aparține peretelui unei cavități. 4-5 sn, a (Șîs Os ~) (Fiecare dintre cele două oase) care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene, situate între osul frontal și osul occipital. 6 a (Rar) Mural.
3. [MDA2] parietar, ~ă a vz parietal
4. [DLRLC] PARIETAL, -Ă, parietali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la peretele unei cavități. Pleură parietală. ◊ Os parietal = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale și superioare ale cutiei craniene. 2. (Rar) De perete, mural. [Neagoie Basarab] nu ne-a spus nicăieri nici în inscripțiunile parietale ale biserică sale, nici în cartea de povețe ce el a scris... cu ce oameni s-a servit spre a înălța așa minune artistică. ODOBESCU, S. II 505. – Pronunțat: -ri-e-.
5. [DN] PARIETAL, -Ă adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavități. ♦ Os parietal (și s.n.) = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, fiind situate între osul frontal și osul occipital. ♦ Pictură parietală = pictură rupestră. // s.f.pl. Grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. pariétal(es), cf. lat. paries – perete].
6. [MDN '00] PARIETAL, -Ă I. adj. 1. (anat.) referitor la peretele unei cavități. ♦ os ~ (și s. n. = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, între osul frontal și occipital. 2. (bot.; despre plancentație) în care ovulele sunt fixate pe marginea carpelelor. 3. pictură ~ă’ = pictură rupestră. II. s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. (< fr. pariétal/es/)
7. [Scriban] *parietál, -ă adj. (lat. parietalis, d. páries, părete). Relativ la un părete. Anat. Care formează păretele cranĭuluĭ la tîmple: oasele parietale. S. n., pl. e. Parietalu drept.
8. [DOOM 3] parietală (plantă) s. f., g.-d. art. parietalei; pl. parietale
9. [DOOM 2] parietală (plantă) s. f., g.-d. art. parietalei; pl. parietale
10. [DOOM 3] parietal2 (os) s. n., pl. parietale
11. [DOOM 3] !parietal1 adj. m. (lob ~), pl. parietali; f. parietală (zonă ~), pl. parietale
12. [DOOM 2] parietal1 (-ri-e-) adj. m., pl. parietali; f. parietală, pl. parietale
13. [DOOM 2] parietal2 (os) s. n., pl. parietale
14. [IVO-III] parietal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL