1. [DEX '09] PARFUMA, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profuma vb. I] – Din fr. parfumer.
2. [MDA2] parfuma [At: MN (1836), 26/5 / V: (înv) prof~ (Pzi: 3 și: profumă) / Pzi: ~mez / E: fr parfumer, it profumare] 1 vt A impregna cu un miros plăcut și pătrunzător Si: a îmbălsăma, a înmiresma, a miresma. 2-3 vtr A(-și) da cu parfum (5). 4-5 vtr (Înv) A (se) înmiresma cu anumite plante plăcut mirositoare. 6 vt (Rar) A aromatiza alimente.
3. [DLRLC] PARFUMA, parfumez, vb. I. Tranz. 1. A stropi cu parfum. Și-a parfumat batista. ◊ Refl. Mă parfumasem din nou. CAMIL PETRESCU, P. 13. 2. A umple cu o mireasmă plăcută, a înmiresma, a îmbălsăma. Ierburile erau înflorite și parfumau aerul cald. SADOVEANU, E. 119.
4. [DN] PARFUMA vb. I. 1. tr., refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A înmiresma. [< fr. parfumer].
5. [MDN '00] PARFUMA vb. I. tr., refl. a (se) stropi cu parfum. II. tr. a înmiresma. (< fr. parfumer)
6. [Șăineanu, ed. VI] parfumà v. 1. a răspândi un miros plăcut: florile parfumează atmosfera; 2. a impregna cu parfum: a-și parfuma părul.
7. [DEX '09] PROFUMA vb. I v. parfuma.
8. [MDA2] profuma v vz parfuma
9. [Scriban] *parfuméz v. tr. (fr. parfumer, d. fumer, a afuma; it. perfumare, azĭ profumare. V. a-fum). Umplu de miros de parfum, înmirezmez: îmĭ parfumez batista.
10. [DOOM 3] parfuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parfumez, 3 parfumează; conj. prez. 1 sg. să parfumez, 3 să parfumeze
11. [DOOM 2] parfuma (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL