1. [DEX '09] PĂRELNIC, -Ă, părelnici, -ce, adj. (Astăzi rar) Imaginar, aparent; înșelător, iluzoriu. – Părea + suf. -elnic.
2. [MDA2] părelnic, ~ă [At: CONACHI, P. 258 / Pl: ~ici, ~ice / E: părea1 + -elnic] (Asr) 1 a Aparent. 2 a Imaginar. 3 a Înșelător. 4-5 a, av (Într-un mod) lipsit de claritate.
3. [DLRLC] PĂRELNIC, -Ă, părelnici, -e, adj. Imaginar, iluzoriu, aparent; nesigur, ipotetic. Dar dacă ar fi coborît geamul, luminița – părelnica amăgire a ochilor – ar fi dispărut și ea, iar dincolo n-ar fi rămas decît întunericul aspru și amenințător. C. PETRESCU, C. V. 21. Însă prepusurile lui erau părelnice, căci nime nu mai cuteza a cîrti cît de puțin. NEGRUZZI, S. I 158. ◊ (Adverbial, neobișnuit) Între înaltele insule ale papurei se întindeau ochiuri de apă strălucitoare și părelnic limpede. DUMITRIU, V. L. 120.
4. [Șăineanu, ed. VI] părelnic a. imaginar: presupusurile lui erau părelnice NEGR. [V. pare].
5. [Scriban] părélnic, -ă adj. (d. a ți se părea cu suf. elnic). Rar. Închipuit, imaginar.
6. [DOOM 3] părelnic (rar) adj. m., pl. părelnici; f. părelnică, pl. părelnice
7. [DOOM 2] părelnic (rar) adj. m., pl. părelnici; f. părelnică, pl. părelnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL