1. [DEX '09] PARCURS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours.
2. [MDA2] parcurs2[1], ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~rși, ~e[2] / E: parcurge] 1 (D. drumuri) Străbătut. 2 (D. cărți) Citit. 3 (D. cărți) Răsfoit.
3. [MDA2] parcurs1 sn [At: DDRF / V: (înv) perc~ / Pl: ~uri / E: fr parcours] 1-4 Parcurgere (1-4). 5 Răsfoire. 6-7 (Ccr) Drum (pe care îl efectuează sau) pe care trebuie să-l efectueze cineva sau ceva pentru a se deplasa de la un punct la altul. 8 (Îlav) Pe ~ În timpul. 9 (Îal) Între timp. 10 (Îal) În interval. 11 (Îlpp) Pe ~sul În limitele. 12 (Îal) În decursul.
4. [DLRLC] PARCURS, parcursuri, s. n. Acțiunea de a parcurge; (concretizat) drum (de) străbătut (de cineva sau de ceva); traiect. Ana savura parcursul acesta. C. PETRESCU, C. V. 240. Liber parcurs = permisiunea de a trece, liberă-trecere. ◊ Loc. adv. Pe parcurs = pe drum, în timpul drumului, de la locul de pornire la locul de sosire. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii, între două puncte anumite.
5. [DN] PARCURS s.n. Drum (de) străbătut; traiect; traseu. ◊ Pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp, în această perioadă. ♦ (Sport) Traseu cu obstacole, care trebuie urmat de un călăreț în competiție. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. [< fr. parcours].
6. [MDN '00] PARCURS s. n. 1. drum (de) străbătut; traiect; traseu. ◊ pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp. 2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un călăreț în competiție. 3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. (< fr. parcours)
7. [DCR2] parcurs s. n. în loc. adv. pe parcurs Din timpul, între timp ◊ „Câteva dintre cele mai amuzante incidente de pe parcursul repetițiilor [...]” I.B. 2 III 74 p. 2. ◊ „Toate mi-au fost executate pe parcurs, cu excepția vizorului care nici acum nu este montat.” R.l. 5 IX 79 p. 5 (din fr. parcours; V. Guțu Romalo C.G. 242, atestări din 1971; DEX, DN3)
8. [DEX '09] PARCURA vb. I v. parcurge.
9. [DEX '09] PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcura vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).
10. [MDA2] parcura v vz parcurge
11. [MDA2] parcurge vt [At: GHICA, A. 52 / V: (înv) perc~, (cscj) ~ra[1] / Pzi: parcurg / E: ctm fr parcourir + rom curge] 1 (C. i. spații, distanțe etc.) A circula pe toată întinderea, în diverse sensuri, de la un capăt la altul. 2-3 (Pgn) A merge până la capăt. 4-5 (Fig) A privi succesiv și repede. 6 A citi repede și superficial. 7 A răsfoi. 8 (Pgn) A citi.
12. [MDA2] percurge v vz parcurge
13. [MDA2] percurs sn vz parcurs1
14. [DLRLC] PARCURGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la drumuri sau distanțe) A străbate (de la un capăt la altul). Același ceas... măsura și pașii celor ce parcurgeau cei cîțiva metri ai foaierului. CAMIL PETRESCU, N. 14. Se urcă în avion să parcurgă cinci sute de kilometri în două ore. C. PETRESCU, Î. II 268. 2. A trece cu privirea peste ceva; a citi în treacăt, în grabă, a răsfoi (o carte, un ziar). Parcurse distrat, cu ochii, calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18. – Forme gramaticale: perf. s. parcursei, part. parcurs. – Variante: (învechit) percure (I. IONESCU, M. 65) vb. III, parcura (GHICA, A. 52) vb. I.
15. [DLRLC] PERCURE vb. III v. parcurge.
16. [DN] PARCURGE vb. III. tr. 1. A străbate (un drum, o distanță). 2. A citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. [P.i. -curg, perf. s. -cursei, part. -curs. / după fr. parcourir].
17. [MDN '00] PARCURGE vb. tr. 1. a străbate (un drum, o distanță). 2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. (după fr. parcourir)
18. [Șăineanu, ed. VI] percurge v. 1. a străbate; 2. fig. a examina în treacăt: a percurge o carte.
19. [Șăineanu, ed. VI] percurs n. drumul ce face o trăsură, un fluviu: percursul trenurilor.
20. [Scriban] *parcúrg, -cúrs, V. percurg.
21. [Scriban] *percúrg, -cúrs, a -cúrge v. tr. (d. curg, după lat. percúrrere și fr. parcourir). Străbat mergînd, curgînd: a percurge o țară, trenu percurge linia cu mare ĭuțeală, glonțu percurge aeru, rîu percurge județu. Străbat cu ochiĭ citind ĭute, răsfoĭesc: a percurge o curte. – Și parcurg (după fr.).
22. [Scriban] *percúrs n., pl. urĭ (d. lat. percursus, după fr. parcours. V. curs, concurs). Întinderea uneĭ liniĭ, unuĭ drum, uneĭ călătoriĭ, traĭect, drum străbătut: percursu uneĭ căĭ ferate, unuĭ fluviŭ, uneĭ armate, unuĭ glonț pin aer. A avea liber parcurs, a avea permisiune de străbătut, a avea liberă trecere. – Ob., dar nu maĭ bine, parcurs (după fr.).
23. [DOOM 3] parcurs s. n., pl. parcursuri
24. [DOOM 2] parcurs s. n., pl. parcursuri
25. [DOOM 3] parcurge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcurg, 3 sg. parcurge, perf. s. 1 sg. parcursei, 1 pl. parcurserăm, m.m.c.p. 1 pl. parcurseserăm; conj. prez. 1 sg. să parcurg, 3 să parcurgă; ger. parcurgând; part. parcurs
26. [DOOM 2] parcurge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcurg, 1 pl. parcurgem, perf. s. 1 sg. parcursei, 1 pl. parcurserăm; ger. parcurgând; part. parcurs
27. [MDO] parcurge
28. [IVO-III] parcurge, -rs prt.
29. [DER] parcurge (parcurg, parcurs), vb. – A străbate, a merge. – Var. parcurge. Fr. parcourir, adaptat la conjug. lui a curge. – Der. parcurs (var. percurs), s. n. (distanță străbătută).
30. [GTA] PARCURS traiectoria aeronavei raportată la sol. Parcurs de luptă se definește ca spațiul în care se execută ochirea în vederea bombardării din aer a unui obiectiv terestru, în care avionul execută bombardament în zbor orizontal menținându-și constantă direcția, înălțimea și viteza de zbor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL