1. [MDA2] parcanie sf [At: PASCU, S. 226 / Pl: ~ii / E: parcan + -ie] (Buc) Închidere a unei părți sau a unui braț dintr-un râu, spre a putea fi prinși butucii sau plutele scăpate din grămadă.
2. [DAR] parcanie, parcanii, s.f. (reg.) închidere a unei părți sau a unui braț dintr-un râu, pentru prinderea butucilor și plutelor scăpate din grămadă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL