1. [DEX '09] PARAPONISI, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó).
2. [MDA2] paraponisi [At: (a. 1779) ARH. OLT. IV, 189 / Pzi: ~sesc / E: ngr παραπονῶ] (Înv) 1 vr A se plânge de cineva. 2 vr A se supăra. 3 vri (Ccd) A se dușmăni.
3. [DLRLC] PARAPONISI, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se supăra, a fi plin de necaz.
4. [Șăineanu, ed. VI] paraponisì v. fam. a avea un parapon.
5. [Scriban] paraponisésc (mă) v. refl. (ngr. paraponúme). Fam. Mă arăt plin de nemulțămire, de întristare.
6. [DOOM 3] paraponisi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă paraponisesc, 3 sg. se paraponisește; imperf. 1 sg. mă paraponiseam; conj. prez. 1 sg. să mă paraponisesc, 3 să se paraponisească; imper. 2 sg. afirm. paraponisește-te; ger. paraponisindu-mă
7. [DOOM 2] !paraponisi (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponisește, imperf. 3 sg. se paraponisea; conj. prez. 3 să se paraponisească
8. [DAR] paraponisi, paraponisesc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se supăra. 2. a se plânge (de cineva), a-și exprima nemulțumirea (față de cineva). 3. a dușmăni, a purta pică cuiva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL