1. [DEX '09] PARANTEZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte; p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantez s. n.] – Din fr. parenthèse.
2. [MDA2] paranteză sf [At: (a. 1651) BV I, 189 / V: (înv) ~s (S și: ~renthezis; Pl: ~uri) sn, ~esă, parantez sn, parentez sn, paren~, ~renthezis sn, parentis[1] sn, parintez sn, parin~, parintijiș sn / Pl: ~ze, (îvr) ~uri / E: ngr παρένθεσις, lat parenthesis, ger Parenthese, fr paranthèse] 1 (Șîs ~ rotundă) Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc dispuse cu deschiderea spre textul intercalat, care reprezintă un adaos, o completare, o explicare, o precizare făcută tot de autor. 2 (Șîs ~ dreaptă, ~ franceză) Semn de punctuație care constă din două dreptunghiuri cărora le lipsește latura lungă situată spre textul intercalat, care reprezintă de obicei un adaos citat din alt text Si: (înv) cuprinzătoare, închizătoare. 3 Paranteză (1-2) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația dată se efectuează asupra întregii expresii. 4 (Îs) ~ acoladă Paranteză în formă de acoladă folosită în expresiile algebrice, care include parantezele drepte și rotunde. 5 (Pex) Expresie algebrică situată între paranteze (3-4). 6 Cuvânt, text etc. cuprins în paranteză (1-2). 7 Explicare. 8 Completare. 9 Digresiune. 10 (Îlav) În ~ În treacăt.
3. [DLRLC] PARANTEZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație constînd dintr-o linie semicirculară, dintr-o linie dreaptă îndoită la capete sau dintr-un unghi ascuțit care se pune înaintea și în urma cuvintelor considerate ca o explicație, ca un adaos, ca o precizare; textul cuprins între aceste semne. Cuvinte în paranteză, ▭ Toate comediile lui sînt pline, împestrițate, cu paranteze. GHEREA, ST. CR. I 357. ◊ Expr. A deschide o paranteză v. deschide. A închide paranteza v. închide (2). ♦ Semnul pus înaintea și în urma unei expresii algebrice pentru a arăta că operația dată se efectuează asupra întregii expresii. 2. Fig. Parte a unui discurs sau a unei scrieri care nu stă în strînsă legătură cu subiectul; digresiune. Deschid... o mică paranteză istorică esplicativă. CARAGIALE, O. III 139. – Variantă: (învechit) parantez (GHEREA, ST. CR. I 137) s. n.
4. [DN] PARANTEZĂ s.f. 1. Semn grafic constînd din două arcuri de cerc care se închid reciproc și care se folosesc pentru a izola fraze sau cuvinte intercalate într-un text. ♦ Frază sau propoziție care are un sens deosebit și care este intercalată într-o altă frază. 2. (Fig.) Digresiune. [Var. parantez s.n. / cf. fr. paranthèse, germ. Paranthese, lat. parenthesis < para – alături, en – în, thesis – punere].
5. [MDN '00] PARANTEZĂ s. f. 1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse)
6. [Șăineanu, ed. VI] paranteză f. 1. propozițiune ce formează un sens distinct și separat de al frazei în care se inseră; 2. semn întrebuințat spre a indica o paranteză (.....); 3. fig. digresiune: face paranteze perpetue.
7. [DEX '09] PARANTEZ s. n. v. paranteză.
8. [MDA2] parantes sn vz paranteză
9. [MDA2] parantez sn vz paranteză
10. [MDA2] parentes[1] sn vz paranteză
11. [MDA2] parentesă sf vz paranteză
12. [MDA2] parentez sn vz paranteză
13. [MDA2] parenteză sf vz paranteză
14. [MDA2] parenthesis[1] sn vz paranteză
15. [MDA2] parintez sn vz paranteză
16. [MDA2] parinteză sf vz paranteză
17. [MDA2] parintijiș sn vz paranteză
18. [DN] PARANTEZ s.n. v. paranteză.
19. [Scriban] *parentéză f., pl. e (vgr. parénthesis, d. parà, alăturea, și énthesis, punere. V. teză). Gram. Vorbă orĭ propozițiune explicativă intercalată într’o frază orĭ alipită la urmă și închisă între doŭă liniĭ curbe: a deschide o parenteză. Cele doŭă liniĭ curbe care arată asta, numite și semnele parentezeĭ. Fig. Fam. Digresiune: A deschide o parenteză, a face o digresiune. În parenteză, subînțelegînd, subînțeles. – Fals parantéză orĭ -téz. – V. scoabă.
20. [DOOM 3] paranteză s. f., g.-d. art. parantezei; pl. paranteze; (semne grafice) ( ) [ ] < >
21. [DOOM 2] paranteză s. f., g.-d. art. parantezei; pl. paranteze; semne grafice ( ), [ ] < >
22. [MDO] paranteză
23. [IVO-III] paranteză, -ze.
24. [DTL] PARANTEZĂ s. f. (cf. fr. paranthèse. germ. Paranthese, lat. paranthesis < gr. para „alături” + en „în” + thesis „punere”): 1. semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc, din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă sau din două linii orizontale, între care se izolează un amănunt, un adaos, o explicație legată de restul unui text dat. ◊ ~ rotunde (mici): p. care închid o explicație, o precizare, un amănunt și care sunt alcătuite din două arcuri de cerc, de exemplu ( ). ◊ ~ drepte (mari): p. care închid un adaos făcut de vorbitor într-un text citat și care sunt alcătuite din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă în interior, ca de exemplu [ ]. ◊ ~ orizontale: p. alcătuite din două linii orizontale, ca de exemplu – - (v. linie de pauză). ◊ ~ duble: p. sub forma unor unghiuri așezate cu vârfurile în sens contrar, ca de exemplu « ». 2. frază cu un sens deosebit, cu caracter de adaos, de explicație suplimentară, de digresiune, care se intercalează între termenii unei alte fraze (în scris, închisă adesea între paranteze sau între linii de pauză).
25. [Argou] paranteze s. f. pl. picioare crăcănate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL