1. [MDA2] parangină sf vz părangină1
2. [Șăineanu, ed. VI] parangină f. Tr. vițelar (buruiana crește prin paragini).
3. [Scriban] parángină f., pl. e (d. paragină). Trans. Pălciană.
4. [DEX '09] PARAGINĂ, paragini, s. f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [Var.: (înv.) păragină s. f.] – Et. nec.
5. [DEX '09] PĂRAGINĂ s. f. v. paragină.
6. [DEX '09] PĂRANGINĂ, părangini, s. f. (Bot.; reg.) Vițelar. – Et. nec.
7. [MDA2] paragen sn vz paragină1
8. [MDA2] paragin sn vz paragină1
9. [MDA2] paragină1 sf [At: (a. 1725) URICARIUL, VII, 16 / V: (înv) ~gen sn, paragin sn, păragen sn, păr~, (reg) părang~, părăg~ / Pl: ~ni, ~ne, (reg) părăgini / E: cf mg parrag] 1-2 Pământ (care nu a fost lucrat niciodată sau) care a fost lăsat multă vreme nelucrat, neîngrijit Si: părăgineală, pârloagă, țelină (îrg) ogor, (reg) părăginitură. 3 Teren neproductiv. 4 Ruină. 5 Construcție dărăpănată Si: dărăpănătură. 6-7 (Stare de) părăsire a unui teren, a unei construcții etc. Si: (asr) neîngrijire.
10. [MDA2] paragină2 sf vz părangină1[1]
11. [MDA2] parangin sn vz părangină1
12. [MDA2] parlagină1 sf vz părangină1
13. [MDA2] păpărangină sf vz părangină1
14. [MDA2] păragenă[1] sf vz paragină1
15. [MDA2] păragină1 sf vz paragină1
16. [MDA2] păragină2 sf vz părangină1
17. [MDA2] părangână sf vz părangină1
18. [MDA2] părangină1 sf [At: LB / V: parag~, parangin sn, par~, parlag~, părag~, părăg~, ~gână, părlag~, părla~, păpăra~ / E: ns cf paragină1, pătlagină] (Bot; reg) 1 Vițelar (Anthoxanthum odoratum). 2 (Îf parangină) Iarba-Sfintei-Mării (Hierochloë odorata). 3 (Îf paragină) Trestie de câmp (Calamagrostis epigeios). 4 (Îf parangin) Tremurătoare (Briza media).
19. [MDA2] părangină2 sf vz paragină1
20. [MDA2] părăgină sf vz părangină1
21. [MDA2] părăgină2 sf vz părangină1
22. [MDA2] părăgină1 sf vz paragină1
23. [MDA2] părlagină1 sf vz părangină1
24. [MDA2] părlangină sf vz părangină1
25. [DLRLC] PARAGINĂ, paragini, s. f. 1. Loc părăsit, lăsat necultivat, teren acoperit de buruieni; pîrloagă, moină. Și cîmpul e deșert. Un zid neterminat, Paragină, miros de cucută. BENIUC, V. 108. Era atîta pămînt încît era mai multă paragină decît arătură. SADOVEANU, E. 27. ◊ Fig. Cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54. ◊ (Adjectival) Într-o vie paragină își făcuse culcușul o vulpe. ISPIRESCU, la TDRG. Se întoarce în curte, o curte paragină de mahala, și aprinde un chibrit, CARAGIALE, O. II 87. ♦ Ruină, dărăpănătură. Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. 2. Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei clădiri. Hotărîrea [lui Tudor] era să clădească iar casa risipită și să ridice din paragină livada lui Ionașcu. SADOVEANU, O. VII 103. – Pl. și: părăgini (VLAHUȚĂ, la TDRG). – Variantă: păragină (ODOBESCU, S. III 322) s. f.
26. [DLRLC] PĂRANGINĂ s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze lungi, cu floarea în formă de spic des, plăcut mirositoare; crește prin livezi și pășuni (Anthroxanthum odoratum); vițelar.
27. [Șăineanu, ed. VI] parágină f. 1. pământ rămas necultivat; 2. Bot. parangină. [Ung. PARAG].
28. [Scriban] *parágină f., pl. e și părăginĭ (ung. parag, parrag, parlag, paragină, cu term. din țelină, d. vsl. prĭelogŭ, schimbare. D. ung. vine sîrb. parlog și rut. palag, vie părăsită. V. pîrloagă). Vie părăsită. Lucru părăsit și ruinat.
29. [DOOM 3] paragină s. f., g.-d. art. paraginii; pl. paragini
30. [DOOM 3] părangină (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. păranginii; pl. părangini
31. [DOOM 2] paragină s. f., g.-d. art. paraginii; pl. paragini
32. [DOOM 2] părangină (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. păranginii; pl. părangini
33. [MDO] paragină, gen. paraginii
34. [IVO-III] paragină, -ragini.
35. [DER] păragină (păragini), s. f. – 1. Ruină, dărîmătură. – 2. Părăsire, abandonare. – 3. Țarină, ogor negru, țelină, pîrloagă. – 4. (Adj.) Viran, nepopulat. – Var. paragină. Origine îndoielnică. Poate în loc de *părajină < părădui. Se pune de obicei în legătură cu mag. parrag, parlag „pîrloagă”, cf. pîrlog (Cihac, II, 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificilă din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune că finala o reproduce pe cea din țelină, compoziție care e puțin probabilă) și nu explică toate sensurile cuvîntului rom. Giuglea, Dacor., I, 495, prefera etimonul lat. *voraginem, încrucișat cu pîrlog sau părăsi și Conev 39 pornea de la sl. prazdĭnŭ, ambele improbabile. Pare bătătoare la ochi coincidența cu lucan. prasana, pe care Rohlfs, Ital., 359 îl explică printr-un lat. *piraginem. Der. părăgini, vb. (a părăsi; a lăsa ogorul pîrloagă; a (se) degrada, a (se) ruina); părăginos, adj. (ruinat, părăsit); parangină, s. f. (vițelar, Anthoxanthum odoratum).
36. [DAR] părangină, părangini, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu flori grupate în spic, vițelar. 2. iarba-Sfintei-Mării. 3. trestie de câmp. 4. plantă denumită și tremurătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL