Definiție și ce înseamnă parametru

1. [DEX '09] PARAMETRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre.

2. [MDA2] parametru sm [At: STAMATI, D. / Pl: ~ri / E: fr paramètre] 1 Mărime ale cărei valori permit să se deosebească între ele elementele unei mulțimi. 2 Mărime proprie a unui obiect sau fenomen, care determină caracteristicile lui, în comparație cu alt obiect sau fenomen. 3 (Pex) Caracteristică.

3. [DLRLC] PARAMETRU, parametri, s. m. Mărime considerată constantă care intervine într-o ecuație și care poate lua diferite valori, de care depind valorile rădăcinilor ecuației.

4. [DN] PARAMETRU s.m. 1. (Mat.) Cantitate nedeterminată care intră în ecuația unei curbe sau a unei suprafețe și care permite prin varierea ei să se obțină toate varietățile unei familii de curbe sau de suprafețe. ♦ (Fiz.) Orice mărime care poate defini starea unui sistem de corpuri (timp, presiune, volum etc.). 2. (Fig.) Criteriu de comportare strict determinat. [< fr. paramètre, cf. gr. para – lîngă, metron – măsură].

5. [MDN '00] PARAMETRU s. m. 1. (mat.) literă într-o expresie sau ecuație care, considerată în calcule, constantă, poate lua diferite valori. 2. mărime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristică constructivă sau funcțională. ♦ ~ economic = unitate de măsură a aspectelor cantitative și calitative ale proceselor și fenomenelor economice. 3. (stat.) mărime măsurabilă care permite prezentarea mai simplă a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic. ◊ (inform.) simbol care desemnează datele preluate de către o procedură. 4. element constant într-un calcul, într-o operație intelectuală. (< fr. paramètre)

6. [DOOM 3] parametru (desp. -me-tru) s. m., art. parametrul; pl. parametri, art. parametrii

7. [DOOM 2] parametru (-me-tru) s. m., art. parametrul; pl. parametri, art. parametrii

8. [MDO] parametru, pl. parametri

9. [DTM] parametru (< gr. παραμετρέω „a măsura, a compara”), mărime proprie fiecăruia dintre elementele de bază ale muzicii (înălțime*, intensitate*, durată*, timbru*, atac*), care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestui element. Prin substituirea termenilor, p. a devenit sin. cu element muzical. Dacă elementul se constituia, ontologic, ca parte a unui întreg – sunetul* muzical -, p. reprezintă din contră o unitate autonomă, integrabilă într-un tot structural sau manevrabilă fără discriminare sau ierarhizare (de ex. prin serializare – v. serie; serialism). În plus, distincția ce se făcea între mărimea fiz. a înălțimii (1) și proprietatea muzicală a înălțimii (2) – și tot astfel în cazul intensității (1) și al intensității (2) etc. – dispare în noțiunea de p., proprietățile sunetului fiind exprimate astfel direct și cumulativ prin mărimile corespunzătoare: înălțimea prin Hz, intensitate prin dB, durata prin sec, ceea ce convine în primul rând muzicii electronice*, dar și oricărei alte muzici în care respectivii p. nu depind de un sistem (II) imanent, predeterminat*, de tip tradițional (mod*, tonalitate (1), formulă (1) sau mod (III) ritmic etc.), ci numai de sistem – serial, numeric, geometric, suprasemantic etc. – determinat, imaginat de compozitor. Termenul cunoaște însă și o răspândire în afara acestei zone de gândire muzicală, datorită caracterului său sintetic, de pildă în cadrul operațiilor analitice aplicate laturii structurale a muzicii.

10. [DE] PARAMÉTRU (< fr. {i}; {s} para1- + gr. metron „măsură”) s. n. (MAT.) Mărime arbitrară, constantă sau variabilă care intervine într-o ecuație ale cărei rădăcini depind de valoarea acestuia. ♦ (FIZ., TEHN.) Mărime proprie unui anumit obiect care intervine în caracterizarea anumitor proprietăți ale acestuia (ex. p. unui circuit electric, p. aburului produs de un cazan de abur). ◊ P. de stare = p. care caracterizează starea unui sistem fizic (ex. presiunea, volumul, temperatura). ◊ P. economic = variabilă introdusă în ecuațiile și formulele unui model de simulare a unui proces economic, care are o mărime constantă pentru o anumită simulare, ajutând astfel la reliefarea relațiilor dintre celelalte variabile ale modelului.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PERPETUA, perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau […]
1. [DEX '09] PERPETUAȚIE s. f. (Rar) Perpetuare. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. perpétuation. 2. […]
1. [DEX '09] PERPETUITATE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este perpetuu; durată veșnică […]
1. [MDA2] perpetă af [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~edă / Pl: ~te / […]
[DE] PERPIGNAN [perpiñã], oraș în S Franței, în NE m-ților Pirinei; 162,6 mii loc. (1999). […]
1. [DEX '09] PERPLEX, -Ă, perplecși, -xe, adj. (Despre oameni) Surprins, uimit, uluit (și nedumerit); […]
1. [DEX '09] PERPLEX, -Ă, perplecși, -xe, adj. (Despre oameni) Surprins, uimit, uluit (și nedumerit); […]
1. [DEX '09] PERPLEXITATE, perplexități, s. f. Stare a celui perplex; surprindere, uimire, amestecată cu […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro