1. [DEX '09] PARALELIPIPED, paralelipipede, s. n. Prismă cu șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii, a cărei bază este un paralelogram. – Din fr. parallélipipède.
2. [MDA2] paralelipiped sn [At: GHEOM.-TRIGON. 120v/4 / V: (înv) ~lepiped, ~pid, ~lelop~, ~lile~, ~lilepipedon, ~lilopiped / S și: ~llelipiped / Pl: ~e / E: fr parallélipipède, parallélépipède, it parallelepipedo, ger Parallelepipedon, ngr παραλληλείπεδος] Prismă ale cărei baze sunt paralelograme și care are șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii.
3. [DEX '98] PARALELIPIPED, paralelipipede, s. n. Prismă ale cărei baze sunt paralelograme. – Din fr. parallélipipède.
4. [DLRLC] PARALELIPIPED, paralelipipede, s. n. Prismă a cărei bază este un paralelogram.
5. [DN] PARALELIPIPED s.n. Prismă care are ca bază un paralelogram. [< fr. parallélépipède, cf. gr. parallelos – paralel, epipedon – suprafață].
6. [MDN '00] PARALELIPIPED s. n. prismă cu baza un paralelogram. (< fr. parallélépipède)
7. [Șăineanu, ed. VI] paralelipiped n. corp solid terminat cu șase paralelograme ale căror laturi opuse sunt egale întreg ele și paralele.
8. [MDA2] paralelepiped sn vz paralelipiped
9. [MDA2] paralelipipid sn vz paralelipiped
10. [MDA2] paralelopiped sn vz paralelipiped
11. [MDA2] paralilepiped sn vz paralelipiped
12. [MDA2] paralilepipedon sn vz paralelipiped
13. [MDA2] paralilopiped sn vz paralelipiped
14. [Scriban] *paralelepipéd n., pl. e (lat. parallelepipedum, vgr. parallelepipedon; d. parállelos, paralel, și epipedon, suprafață). Geom. Sólid compus din șase planurĭ paralele unu altuĭa cîte doŭă care are ca bază un rectangul saŭ paralelogram și care poate fi drept saŭ oblic: volumu paralelepipeduluĭ e egal cu baza înmulțită cu înălțimea. – Ob. paraleli(pip)ed, ca idolatrie, mineralogie îld. idololatrie, mineralologie.
15. [DOOM 3] paralelipiped s. n., pl. paralelipipede
16. [DOOM 2] paralelipiped s. n., pl. paralelipipede
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL